Ieri, la Iulius Mall, cineva a organizat un mic spectacol cu strângere de fonduri, nu ştiu exact pentru ce. Fapt este că printre cei invitaţi să se producă a fost şi trupa de Street Dance în care activează Maria. Am luat-o de la şcoală mai devreme, am mers la mall la ora stabilită (15:00), dar nu am găsit pe nimeni. Până la urmă, am aflat că totul se mutase la alt etaj. OK, ne-am dus acolo, dar a fost prea târziu: dansatorii îşi făcuseră numărul. Aşa că Maria a fost foarte necăjită. Noroc că la fel a păţit-o şi Tania, o colegă de-a ei, altfel aş fi avut ceva de tras.
Părinţii Taniei s-au dus la Diverta, aşa că Maria a vrut şi ea. N-am avut încotro, am mers acolo (deşi nu îmi face nicio plăcere să intru în magazinele acestei firme). Am cumpărat nişte mărunțișuri și am plecat acasă. Pe drum, a venit vorba de colegi, apoi de părinţii colegilor. Am aflat trei lucruri foarte interesante.
Primul a fost că există colegi de-ai Mariei ai căror tătici (sic!) au 50 de ani, ca şi mine. Al doilea, că eu sunt moş (mosh, cum scriu ei pe net). Şi, în sfârşit, că ceilalţi tătici de 50 de ani nu sunt moshi. Adică, să recapitulăm: eu am 50 de ani şi sunt mosh, alţii au 50 de ani şi nu sunt moshi. Până la urmă, insistând, am aflat că dintre toţi tăticii de 50 de ani care au existat, există şi vor exista, singurul mosh sunt eu.
I-am amintit Mariei că acum vreo cinci ani îi plăcea la nebunie o piesă în care evoluau două copiliţe, care cântau cam aşa: "moshule, ce tânăr eşti".
"Adevărat - a spus - dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile".
Primul a fost că există colegi de-ai Mariei ai căror tătici (sic!) au 50 de ani, ca şi mine. Al doilea, că eu sunt moş (mosh, cum scriu ei pe net). Şi, în sfârşit, că ceilalţi tătici de 50 de ani nu sunt moshi. Adică, să recapitulăm: eu am 50 de ani şi sunt mosh, alţii au 50 de ani şi nu sunt moshi. Până la urmă, insistând, am aflat că dintre toţi tăticii de 50 de ani care au existat, există şi vor exista, singurul mosh sunt eu.
I-am amintit Mariei că acum vreo cinci ani îi plăcea la nebunie o piesă în care evoluau două copiliţe, care cântau cam aşa: "moshule, ce tânăr eşti".
"Adevărat - a spus - dar asta nu schimbă cu nimic lucrurile".
Da, interesant!Si iti da de gandit?Este felul in care te vede fetita ta.Imi dai voie sa-mi exprim umila mea parere?
RăspundețiȘtergerePoate,in sufletelul ei ar vrea sa fi altfel:mai plin de energie,mai "jucaus",sa participi tot timpul la actiunile ei,sa cauti sa o intelegi mai bine,sa te vada cu zimbetul pe buze tot timpul cat esti cu ea,sa te joci...sa fi copilul de varsta ei,pe care si-l doreste alaturi.
Stiu,asa este nu am habar cum te porti cu fetita ta,sau cum sunt ceilalti tatici de care pomeneste ea,dar stiu un lucru sigur:acolo...lipseste ceva.
Cred ca ai dreptate, asa e cand faci copii tarziu. Daca o aveam pe Maria la 20 de ani, nu ar mai fi simtit ea ce "lipseste ceva".
RăspundețiȘtergereVarsta nu conteaza,Raul(si asa se spune ca la batranete o dai in mintea copiiloi-sic-),conteaza sufletul,spiritul,daca vrei,care nu are varsta;esti batran numai daca vrei sa fi batran si un copil nu face altceva decat sa intinereasca,sa dea energie,sa dea putere.
RăspundețiȘtergereAi facut,copilul tarziu?Nu!l-ai facut atunci cand a fost momentul,atunci cand ti s-a daruit.Ti-am mai spus ca totul are loc cu un scop,deci nu cauta justificari,cauta sa cresti(sufleteste)odata cu fetita ta.
Uite asa ma faci sa imi amintesc de baba aia de 180 de ani care a tinut mortis sa faca un copil (in vitro). Crezi ca se aplica si la ea ce spui tu ?
RăspundețiȘtergereDa' n-arati deloc Mosh in poza aia...
RăspundețiȘtergereDe-aia am si pus poza, ca sa arat ca "sunt tanar, doamna"
RăspundețiȘtergere