vineri, 18 martie 2011

Povestea brazilor cazatori

Azi noapte a fost furtuna. Vantul a batut atat de tare, incat a scos un brad din radacina, chiar langa blocul unde locuim noi. S-a prabusit pe o alee, facand imposibil accesul. Am dat peste el din intamplare, in timpul plimbarii de la ora 7 cu Richi2. Cand am ajuns acolo, catelul s-a ghemuit si n-a mai vrut sa se clinteasca. Am inteles ca-i era frica. Nu stiu daca asa sunt toti bichonii, insa Richi2 se teme si de o pasare care isi ia zborul pe neasteptate dintr-un tufis. La 7:30, inainte de a merge la scoala, Maria a tinut sa vada bradul si, bineinteles, sa treaca printre si pe sub crengile lui. Mi-a fost teama ca o sa-si agate hainuta si o s-o rupa, dar nu s-a intamplat nimic.
Cand m-am intors de la scoala, erau prezenti cei de la firma care intretine parcurile in Timisoara. Taiasera bradul in bucati pe care le incarcau intr-o remorca. Abia am apucat sa le fac niste poze ca au si plecat - poate ca furtuna trantise la pamant si alti copaci.

1
2









4
3












Intregul episod mi-a adus aminte de Sinaia. Acum 10-15 ani, cand inca locuiam acolo, in fiecare an cadeau brazi, cateodata pe acoperisurile unor case. Ei bine, am plecat de la munte, am venit la campie, dar in jurul meu brazii continua sa cada. Ma gandeam ca si in Sahara daca ar fi sa ma mut, ar cadea brazi langa mine. Iata cum apar subiectele pentru povesti.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!