sâmbătă, 5 martie 2011

Sanii oraculari

In vremea cand faceam liceul, circulau printre noi asa-numitele oracole. Astea erau niste caiete pe care le dadeai colegilor ca sa scrie ceva pentru tine. Sigur ca daca oracolul lui X ajungea la tine printre ultimii, aveai prilejul sa vezi ce i-au scris lui X ceilalti colegi. Puteai sa afli, de exemplu, ca o anumita fata simtea nevoia sa scrie ceva mai special si atunci puteai sa-l iei pe X peste picior sau sa ii spui magarii fetei respective. Asa erau baietii pe vremea aia, acum nu am idee cum se petrec lucrurile.

Din cauza asta, mai toata lumea ajunsese sa scrie cam aceleasi lucruri, niste adevarate sabloane, dintre care unul imi revine acum in toata splendoarea sa:
Cum doreste caprioara
apa rece de izvor,
tot asa-ti doresc eu tie
fericire-n viitor.
Eu, fiind inzestrat cu un acut simt al ridicolului, fugeam ca dracu de tamaie de textele astea stereotipe. Dar nici nu-mi convenea sa scriu cine stie ce lucruri aparte, din care vreo fata sa poata intelege ca-mi place de ea. Asa ca faceam ce faceam si evitam sa scriu in oracole. Pana la urma, nu m-a mai solicitat nimeni, stiau toti ca n-au nicio sansa cu mine. Numai ca, la un moment dat, o colega si-a pus ambitia sa obtina de la mine o dedicatie (era sa zic postare) in oracol. Atata a insistat, ca pana la urma am acceptat. Am luat oracolul acasa, cum era obiceiul si in loc sa scriu, am lipit o poza. Se purta si asta, unii puneau poze, altii desenau tot felul de floricele, pasarele si inimioare. Asa ca am pus o poza, dar nu una oarecare: era poza unei domnisoare de vreo 20 de ani care isi expunea sanii. Aveam acasa teancuri de reviste aduse de una dintre cunostintele parintilor mei, iar printre ele erau si unele cam in genul celor de azi cu fata de la nu stiu ce ora. La vremea aia, reviste cu fete dezbracate nici nu se pomeneau pe tarabe, cine avea asa ceva era un erou. Asa ca va puteti inchipui ce efect a avut ideea mea. Absolut toata lumea a inceput sa ma roage sa scriu in oracol. Nu mai aveam atatea reviste de unde sa decupez poze cu sani dezgoliti. Cand am epuizat stocul, am scris intr-un oracol niste versuri din Bacovia care imi placeau mie la vremea respectiva. Fata cu oracolul a fost tare dezamagita. Mi-a si zis, cu naduf: "dar poza nu mi-ai pus".
Uite, cam asa erau pozele alea:




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!