Duminica, in preziua inchiderii targului, a venit Toader Paleologu. Intamplarea a facut ca exact in acel moment sa nu fie nimeni pe ringul copiilor, cel putin in partea dinspre standul meu. Asa ca ne-am trezit fata in fata, fara martori. Eu i-am zis cam asa: "Buna ziua domnu' ministru, haideti sa va dau o carte superba de povesti." El a zis cam asa: "Buna ziua, multumesc, nu o cumpar". Sincer sa fiu, replica asta m-a descumpanit. "De ce sa n-o cumparati? Haideti intai s-o vedeti!", am insistat eu. "Asta da - a continuat Paleologu - vin sa o vad, insa va spun ca nu o cumpar".
Va puteti inchipui surpriza mea. Nu puteam sa pricep: cum adica, nu cumperi cartea indiferent cum arata si ce scrie in ea? Vii s-o vezi, o frunzaresti, poate citesti un pasaj, dar indiferent de toate astea nu o cumperi?
"Totusi, domnu' ministru, e o carte de exceptie. Haideti sa vedeti ce ilustratii are, daca aveti timp puteti sa si cititi o poveste. Sincer, nu gasiti asa ceva pe toate drumurile".
"Domnul meu - a replicat ministrul culturii Toader Paleologu - eu am venit aici, la targ, cu un plan foarte precis. O sa cumpar anumite titluri pe care le doresc si atata tot. Daca as cumpara cartea dumneavoastra, as parasi planul cu care am venit. Ori, nimeni si nimic pe lumea asta nu ma poate determina pe mine sa fac altceva decat mi-am propus".
Eu am ramas interzis, iar domnul ministru s-a apropiat de masa, a luat cartea si a inceput sa o frunzareasca. Dupa cateva secunde i-a sunat telefonul, drept pentru care domnul ministru s-a adancit intr-o conversatie care a durat atat de mult, incat la un moment dat domnia-sa a simtit nevoia sa se deplaseze. Incet, incet, a disparut din raza mea vizuala si nu s-a mai intors niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu