vineri, 6 mai 2011

Reguli si proceduri

Cred ca angajatii din firmele serioase au toate sansele sa isi rezolve problemele existentiale inaintea noastra, a celor care nu avem de-a face cu programul strict, cu munca densa 10 ore pe zi si cu venitul acasa doar pentru a regasi o perna. Prin probleme existentiale inteleg acele nelinisti care il macina pe omul modern atunci cand isi pune intrebari de genul: "oare care este sensul vietii mele?" Ei bine, angajatii firmelor serioase, confruntati cu acest tip de probleme, pot ajunge foarte usor la Decalog.

De ce spun asta? Pentru ca Decalogul nu este nimic altceva decat un set de reguli, intrutotul asemanator celor care guverneaza fiecare firma importanta. Cel care respecta Decalogul, nu mai are nicio spaima existentiala, la fel cum cel care respecta regulile firmei poate fi linistit, pentru ca toate problemele lui sunt rezolvate. Exact precum credinciosul, care se ghideaza dupa principiul "dormi linistit, Dumnezeu are grija de tine", angajatul isi vede de viata lui, face copii, bea o bere, se duce la mare, toate  astea fiind posibile gratie faptului ca este angajatul firmei. Tot asa cum Dumnezeu ramane ascuns si oamenii nu-l pot intelege, arhitectura firmei (mai cu seama cand e vorba de o multinationala), ramane pentru angajatul de rand un mister, pe care nici nu e bine sa incerce sa-l inteleaga. Doar se stie ca nimeni nu poate vedea fata lui Dumnezeu si sa ramana viu.
Dar, pe langa setul de reguli, firma are si o sumedenie de proceduri. Indiferent in ce situatie critica s-ar ajunge in interior, exista procedura potrivita. O aplici si gata, totul se rezolva. Mai mult, orice ar merge rau si ar genera consecinte nedorite, se va descoperi, in urma analizei minutioase, ca o anumita procedura nu a fost respectata. Desigur, de catre angajat sau de catre seful lui direct. Asa si cu Decalogul. El are nevoie si de proceduri, pentru ca oamenii se intreaba de multe ori ce sa faca in cutare si cutare situatie ca sa nu incalce vreuna dintre cele zece porunci. Pentru asta s-au inventat procedurile bisericesti, pe care le stiu duhovnicii si ti le aplica de indata ce te duci la ei sa te spovedesti. De exemplu, sa zicem ca am stat la semafor si a venit un copil al strazii sa cerseasca bani la mine la geam. Eu nu i-am dat nimic, sau poate chiar i-am zis, ca Lenin, sa plece de-acolo daca nu vrea sa aiba necazuri, dupa care m-au apucat mustrarile de constiinta. M-am dus la duhovnic, i-am spus care e treaba, el a scos indreptarul cu proceduri, s-a uitat acolo si a zis: asta se incadreaza la "iubirea de arginti" si la "mânie", trebuie sa faci 800 de flotari si sa dai de pomana in valoare de 150 lei. Sau, alt exemplu: sa presupunem ca m-am casatorit si, dupa o vreme, am aflat ca sunt ruda de gradul sapte cu sotia mea. Adica acum sapte generatii (sa zicem 200 de ani), inaintasul meu si inaintasul sotiei au fost frati. M-am dus disperat la preot sa-i spun ce am descoperit, el a scos cartea cu randuieli si a zis: "Fiule, e groasa. Aceasta casatorie este nula si pastrarea ei va pune pe amandoi sub anatema. Asadar trebuie sa divortati". Sigur, avem si copii, dar exista si pentru ei o regula si cateva proceduri. Nimic absolut nu scapa controlului.

Asadar, atat angajatul firmei cat si credinciosul isi duc vietile dupa un set de reguli si un sistem de proceduri, care le asigura, in primul caz ziua de maine, ziua de poimaine etc, iar in al doilea viata vesnica petrecuta in Rai. Daca as fi lucrator intr-o firma importanta si viata mea - petrecuta 90% la birou - ar fi calauzita de un set de reguli si un catastif imens de proceduri si daca m-as trezi intrebandu-ma ce e cu mine pe lumea asta, sunt convins ca mi-as spune: "oh, ce bine ar fi daca si pentru viata in sine ar exista reguli si proceduri". Iar de aici pana la descoperirea Decalogului, apoi a canoanelor si randuielilor bisericesti, nu ar mai fi decat un pas.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!