sâmbătă, 28 mai 2011

Timpul suspendat

Una dintre cele mai stranii intamplari legate de cartea mea este legata de o persoana careia ii voi spune Anamaria. Este o fosta eleva de la Sinaia, cu care m-am reintalnit pe Facebook. Mi-a spus ca vrea neaparat sa aiba "Povestile Mariei", asa ca i-am trimis-o cu Posta Romana. Pe 5 mai, imi scrie: "am ridicat cartea de la Posta. Cat este de frumoasa, abia astept sa o citesc!"  Apoi spune: "Cred ca week-end-ul acesta o sa am vreme de povesti. Insa pana acum, va zic ca imi place cartea: coperta cartonata, imaginile, sunt deosebite...iar flyerul este numai bun de semn de carte.

Excelenta treaba, orice autor simte ca-i creste inima cand este laudata o carte de-a lui. Abia asteptam ca Anamaria sa citeasca povestile si sa-mi spuna cum i s-au parut. Pe data de 9, luni, ma gandeam ca o sa primesc feedback. N-am primit. Asa ca pe 10, cand a aparut pe Facebook, am apelat-o: "hello, ce faci?" Niciun raspuns. Dupa o vreme, am insistat: "alo, spune ceva". Nimic, desi era clar acolo, se vedea bulina verde. OK, mi-am zis, nu poate vorbi acum. O sa scrie ea ceva. Dar n-a scris, asa ca pe 11, am revenit cu forte proaspete: "tu nu mai vrei sa vb cu mine?" Nici de data asta nu am primit raspuns. Asa ca am lasat-o mai moale. In fond, se intampla atatea lucruri, nimeni nu poate fi la dispozitia ta. Am asteptat pana pe 19, timp in care Anamaria a scris pe peretele ei de mai multe ori, deci trebuie sa fi vazut mesajele mele. I-am scris asa: "hello, am o rugaminte la tine: vrei sa dai un semn si sa-mi spui ceva bun sau rau despre cartea mea?" Nu a vrut sa faca asta. Azi e 28. Anamaria scrie diverse mesaje pe perete, insa mie nu-mi raspunde. Nu vi se pare straniu? Probabil ca la un moment dat o sa apara si o explicatie. Pana atunci, insa, ce sentiment ciudat! Ca si cum timpul ar fi brusc suspendat, incremenit in data de 5 mai.


Un comentariu:

După mine!