sâmbătă, 30 iulie 2011

Baba ţepeşiană

Dupa ce m-am racorit putin scriind despre terminatul CTP, am plecat sa cumpar niste bere, paine si apa. Numai chestii indispensabile. Pe drum, intre blocuri, am zarit o pisica gri, tarcata, cu ochii holbati a groaza. Intai mi-am zis: "pana si pisica asta se ingrozeste cand ma vede", apoi mi-am dat seama ca asta era expresia ei naturala, la fel cum expresia naturala a lui CTP e una de ninja cu sase ani de politehnica. M-am lasat pe vine si am chemat pisica. A venit, a stat s-o mangai, s-a frecat de mine, a tors, ma rog - toata recuzita. Cand am plecat, a luat-o dupa mine. Din fata, venea o baba sportiva, nu stiu cum sa exprim treaba asta mai bine, dar baba aia se misca precum o pentatlonista si era imbracata cu haine tineresti. In fine, pisica s-a speriat de ea si s-a intors in locul in care o acostasem. 

Pe langa bere, apa si paine, am luat si un carnat in valoare de un leu, cu gand sa i-l dau pisicii. Cand am ajuns iar printre blocuri, am vazut-o: era acolo, in acelasi loc. M-am apropiat, am bagat mana in plasa, am apucat carnatul, am zis vreo doi trei de "pisu pisu", ea m-a auzit si m-a recunoscut, a luat-o catre mine, cand, brusc, usa blocului s-a deschis cu forta unui tsunami si saracul animal a zbughit-o pe sub o masina direct in strada. Era baba sportiva, iesea de unde fusese exact in clipa aia, parca special ca sa strice tot farmecul. Mi-am imaginat-o pe loc cum sare cu prajina dar rateaza aterizarea si ramane in mijlocul stadionului, cu ochii in soare, cu prajina infipta ţepeşian in dosul ei agitat si iesindu-i pe sub limba. Degeaba am mai strigat eu pisica, n-a mai venit. Norocul ei ca nu a calcat-o vreo masina. Si, in acelasi timp, norocul lui Richi2, care a mancat carnatul.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!