Maine merg la Granada si Cordoba. Cred ca o sa am parte, in autocar, de compania unei familii de crescatori de cai, analfabeti, care o sa-mi amarasca intreaga zi. Au venit ieri si s-au inscris in toate excursiile. Azi dimineata, la micul dejun, am stat la cateva mese distanta de ei. Individul, inalt, mustacios si cu fata latareata, a vorbit continuu, pe un ton egal, despre ceea ce are el de gand sa faca in Spania si despre diverse intamplari cu cai, tarcuri si harnasamente. Apoi a povestit ceva in care eroul era un amic de-al lui, care trecuse prin Spania anul trecut. De vreo zece ori a rostit Malorca, adica M-a-l-o-r-c-a, ceva asemanator cu mahorca. In fine. La un moment dat s-a ridicat in picioare, a luat o furculita si s-a intins cu ea pana a reusit sa impunga cu ea ventilatorul. A mormait ceva si s-a asezat. Apoi a inceput sa vorbeasca despre vanturile pe care le va trage el daca va manca anumite preparate din cele oferite in restaurant. Cand deja nu mai puteam sa suport, au plecat. Dar era prea tarziu...
 |
| In asa ceva infigea crescatorul de cai furculita... |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu