Poema finala

Eu trebuie sa beau, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Ascuns în pivnita adânca, fara a spune un cuvânt
Singur sa fumez acolo nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...

Pe strada urle viata, si moartea
Si plânga poetii poema lor vana...
Stiu...
Dar foamea grozava nu-i gluma, nu-i vis --
Plumb, si furtuna, pustiu,
Finis...

Istoria contemporana...
E timpul... toti nervii ma dor...
O, vino odata, maret viitor.

Eu trebuie sa plec, sa uit ceea ce nu stie nimeni
Mâhnit de crimele burgheze, fara a spune un cuvânt
Singur sa ma pierd în lume, nestiut de nimeni
Altfel, e greu pe pamânt...