sâmbătă, 12 noiembrie 2011

Despre noroc si nu numai

Si pentru ca tot veni vorba de apocalipsa personala, mi-a zburat gandul la o problema fundamentala a existentei: legatura oculta dintre noroc si cacat. 
Toata lumea stie ca atunci cand te plimbi impreuna cu cineva si, neatent fiind, calci intr-un rahat de caine, o cacareaza de oaie, o balega de vaca sau ceva similar, imediat cel/cea care te acompaniaza va zice: "asta aduce noroc". Mai mult, daca ai un noroc neasteptat si cineva, un cunoscut, observa asta, te va intreba numaidecat: "ai calcat intr-un cacat?" Mie mi s-a intamplat asta de fiecare data si trebuie sa recunosc ca numarul acestor intamplari nu a fost chiar neinsemnat.

Acum circa doua luni, in apartamentul unde a locuit mama, a avut loc un incident deosebit de scarbos. Totul a pornit de la un cretin anormal, un homuncul retardat si gretos, probabil avortat, aruncat la gunoi si salvat de vreun sobolan care l-a crescut in filosofia sobolaneasca, mai pe scurt un individ demn de cea mai lenta si chinuitoare moarte. Acest individ a lucrat la ultimul etaj al blocului si, in cretinismul lui congenital si sobolanesc, a aruncat in WC spuma poliuretanica lichida, care a coborat pe coloana in cea mai mare viteza si a expandat in subsol, umpland coloana pana undeva sub evacuarea WC-ului de la mine. In consecinta, tot ceea ce a curs pe coloana aia, a inceput sa iasa prin WC la mine in baie. Pentru ca deocamdata  locuiesc in alta parte, n-am dat pe-acolo vreo doua saptamani. Ei bine, cand m-am dus am gasit un dezastru absolut incredibil. Mizeria patrunsese in sufragerie si in dormitor, umflase parchetul, fusese trasa in sus, pe pereti, ce sa mai discutam... Ah, daca as putea pune mana vreodata pe homunculul care a aruncat spuma aia....
In fine. Am adus un meserias, am stopat extinderea mizeriei etc. Apoi a trebuit sa plec la Bucuresti. Aveam intalnire cu cineva pentru discul meu cu povesti. L-am sunat, i-am spus ce am patit si ca o sa ajung cu o zi intarziere, la care cum credeti ca a comentat? "Mamaaa, ce noroc o sa ai!"
Mergand spre Bucuresti, m-am gandit indelung la aceste lucruri. Faptul ca atunci cand calci intr-un rahat se crede ca o sa ai noroc, imi era cunoscut. Iata insa ca acum aflam ceva nou: dimensiunea norocului este direct proportionala cu cantitatea de cacat. Cu alte cuvinte, daca strivesti o cacareaza minuscula, de soricel, poti sa ai un noroc modest, cum ar fi gasirea unei monede de 10 bani. Daca, insa, iti scapa piciorul intr-un morman de rahat produs de un hipopotam, atunci esti rezolvat: sigur vei castiga la loto sau vei primi o mostenire.
Ceea ce este important in treaba asta, e sa calci in cacat din intamplare, nu intentionat. Norocul vine numai atunci cand nu-l fortezi. Altfel, mari mase de oameni ar sta in rahat pana la genunchi, daca nu si mai sus.
Pana la urma, am facut urmatoarea teorie, care seamana cu cea privind apocalipsa personala. Este posibil ca adeptii relatiei directe dintre noroc si cacat sa aiba dreptate. Cand calci, ei nu spun ca norocul tau o sa fie unul vizibil, perceptibil. Nu, nici vorba. Este perfect posibil sa treaca ani si ani, sa o duci asa cum ai dus-o si pana atunci, in viata ta sa nu se schimbe nimic, insa, pentru ca ai calcat in rahatul ala, sa ai noroc dupa noroc. De exemplu, gandeste-te ca in fiecare zi mergi cu masina. Daca nu faci niciun accident, este din cauza ca ai calcat in rahat. Daca nu te impusca nimeni cand te duci la piata, iarasi e noroc. Daca stai acasa la televizor si dulapul nu se pravaleste pe tine, ai noroc, iar norocul vine de la cacatul in care ai calcat. Si tot asa. Traim intr-o lume in care in orice secunda e posibil sa patim ceva rau, dar scapam de cele mai multe ori, in functie de numarul si dimensiunile cacatilor in care calcam.
Celor care vor sa aiba noroc dar stiu ca degeaba se duc sa calce in cacati pentru ca evenimentul trebuie sa fie independent de vointa lor, le spun ca au o singura cale - sa se roage la Dumnezeu cu urmatoarea rugaciune: "Doamne, da-mi mie sa calc in cacat din intamplare!"


2 comentarii:

  1. Pleci de la o premisa gresita, aceea ca norocul merge mina-n mina cu cacatul in afara simbolurilor. Ori totul e simbol aci. Exista o traditie populara care face legatura intre cele doua, dar e vorba de aceeasi traditie care leaga norocul si de prostie (ex. expresia "prost sa fii, noroc sa ai", sintagma "norocul prostului", etc). Ceea ce se deduce de aici e simplu: ca poporul nostru, in mare intelepciunea sa, e un popor de ciudosi. Mai exact, majoritatii oamenilor ii este atit de ciuda pe individul care are un noroc cit de mic, incit e capabila sa-i puna in circa tot felul de porcarii: ca a halit cacat, ca a calcat in cacat, ca e prost de bubuie sau pur si simplu ca e handicapat in ultimul hal. In felul asta, lumea se racoreste: da dom'ne, are el noroc, dar e fie consumator de cacat, fie cacanar (asta e termenul mai elevat in care cacatul reapare), fie retardat. Ca atare niciodata norocosul nu e norocos pentru ca merita, ci tocmai pentru ca nu merita. Iar poporul stie asta, si-si exprima dezaprobarea.

    De cacat, la noi, nu e norocul, ci opinia publica. Parerea mea.

    RăspundețiȘtergere
  2. Simbolul nu e decat rezultatul abstragerii esentelor. De exemplu 1 e simbol, dar nu e ceva complet abstract, asa ca exista 1 cacat, 1 pahar etc. Deci o fi ala simbol, insa te asigur ca relatia dintre cacat si noroc a fost observata de multe ori ca fiind efectiva, reala si, bineinteles, suparatoare pentru ceilalti.

    RăspundețiȘtergere

După mine!