miercuri, 30 noiembrie 2011

Patru ani pentru o rastignire

Mare eveniment, mediatizat pe toate canalele posibile: a fost eliberat din puscarie, dupa patru ani, Corogeanu sau Cotonogeanu, chiar nu stiu exact cum il cheama, adica staretul de la Tanacu, omul care in 2005 a omorat o maicuta rastignind-o pe cruce ca sa iasa diavolii din ea. Pe mine chiar nu m-a mirat ca s-a ajuns pana aici, dat fiind ca in Romania exista enorm de multi oameni care traiesc la un nivel foarte jos de cultura. Cred cu tarie ca in anumite locuri din tara noastra inca este posibil orice. Rastignirea in scop de exorcizare sunt convins ca se practica sistematic pe alocuri. Nu-i exclus ca acest Cotorogeanu sa mai fi rastignit si ale persoane, doar ca pana la urma a avut ghinion si "pacienta" a murit. 
Corogeanu, omul fara gura

Ceea ce m-a surprins insa a fost pledoaria avocatei acestui criminal. O femeie subtire, intepata, cu ochi vii si sfredelitori, careia nu-i mai tacea odata gura. Am vazut-o la televizor aparandu-si clientul. Pe langa toate chichitele legale pe care le-a utilizat, aceasta femeie a avut tupeul sa afirme fara sa clipeasca si sa repete de zeci de ori ca nu se poate stabili niciun fel de cauzalitate intre rastignire si moartea maicutei nevrotice. Adica eu te sui pe cruce, te las acolo zile intregi, mai vin din cand in cand sa-ti dau un pic de apa si paine sfintita si sa boscorodesc incantatii invocatii si imprecatii, dupa care tu mori, asa cum este firesc, dar vine avocata aia si zice: "nu, nu, nu e nicio legatura directa intre fapte". Intr-adevar, nu e. Nu ai murit din cauza rastignirii, ci din cauza unui infarct. Intelegeti? Deci inca odata: te-am rastignit, recunosc, dar atat. Puteai sa stai acolo pe cruce luni de zile, sa petreci revelionul in pozitia aia (poate iti mai dezlegam o mana ca sa poti sa bei un pahar de vin) dar de restul nu sunt eu vinovat. Ai facut infarct? Pai se mai intampla, fac infarct si aia care nu stau cu zilele pe cruci. Nu se poate dovedi ca daca nu te urcam acolo n-ai fi facut oricum infarct. Si tot asa.
Uite de aia ajung avocatii sa fie detestati la pachet, pentru oameni din astia care sunt capabili sa sustina orice enormitate doar ca sa aiba castig de cauza.
Un al doilea lucru care m-a lasat perplex a fost prezenta in fata inchisorii a unui grup de sustinatori ai lui Corogealanu, carora le radiau fetele in asteptarea momentului in care respectivul criminal avea sa fie din nou printre ei.
Nu pot sa zic decat atat: Doamne, apara si pazeste de mai rau!



4 comentarii:

  1. Lucrurile au fost mult mai complicate decat le-a prezentat presa. O jurnalista romanca de la BBC a scris doua carti bine documentate despre cazul asta. Gasesti pe youtube o discutie intre ea si Patapievici: "Inapoi la argument-Tatiana Niculescu-Bran". Uite linkul pentru prima parte: http://www.youtube.com/watch?v=34Kp1Ek6n6I . Sunt patru parti in total. Merita urmarita intreaga emisiune. Daca, totusi, n-ai timp, iti spun eu cateva lucruri pe scurt:
    - Irina (victima) nu era nici sora, nici maica, era doar gazduita la manastire; fusese crescuta in orfelinat, nu avea nici casa, nici familie;
    - Irina a avut doua episoade psihotice in manastire (violenta, limbaj obscen, refuzul de a manca si a bea);
    - Irina a fost internata la psihiatrie (dusa de maicute) in urma primului episod psihotic si acolo a primit - cam pripit - diagnosticul de schizofrenie; in spital a fost tinuta sub tratament cu neuroleptice puternice, din prima generatie; a fost externata cu o pneumonie capatata, se pare, ca efect secundar al acestor medicamente;

    - asa-zisa rastignire a fost de fapt imobilizarea unui om violent; s-a petrecut in timpul celui de-al doilea episod psihotic. Initial au inchis-o pe Irina in chilie, apoi au legat-o de un fel de pat din scandura, pentru a o putea tine in biserica in timpul slujbei (moliftele Sf. Vasile).

    Dupa parerea mea, vina celor de la manastire este aceea ca n-au trimis-o si a doua oara la spital. Argumentul lor a fost ca o trimit degeaba - se intoarce de acolo intr-o stare si mai rea ca la inceput. Au sperat ca moliftele, postul si rugaciunile lor o vor salva, chiar impotriva vointei ei.

    Repet, merita urmarite cele patru episoade de pe youtube - in total cam 35 de minute.

    Eu am citit prima carte a Tatianei Niculescu Bran - "Spovedanie la Tanacu". Am citit-o acum cativa ani si nu-mi mai amintesc prea mult. Mi-a ramas insa in cap imaginea unei maicute care se ocupa indeaproape de Irina. Fata ii spunea "mami". A fost unul dintre putinii oameni care au tinut la Irina si care au incercat sa o ajute. A fost si ea eliberata zilele astea, din cate am inteles.

    E o povste ingrozitor de trista.

    RăspundețiȘtergere
  2. As vrea sa-mi spui explicit: pledoaria ta este pro - Corogeanu? Este pro - exorcizare?

    RăspundețiȘtergere
  3. Nu cred in indracire, deci nici in exorcizari. Mai mult decat atat, cred ca psihoticilor nu le prieste deloc atmosfera de manastire. Si mai mult decat atat, imi displace accentul pus de multi oameni ai Bisericii pe ideea de pacat.

    In concluzie, sunt oarecum contra lui Corogeanu. Dar asta nu inseamna ca-l consider automat vinovat de crima.

    RăspundețiȘtergere
  4. Pledoaria mea n-a fost deloc o pledoarie. Intamplator, stiu mai multe lucruri despre cazul asta, atata tot.

    RăspundețiȘtergere

După mine!