O poezie a mamei Ioanei, de pe cand era cat ea

Chiar aşa

Chiar aşa trebuia s-astept,

chiar asa,

sania lui Mos Craciun,

zburatoare,

pana-n zori incercand sa n-adorm

(si dormind!) -

apare, n-apare, apare?

Chiar asa trebuia sa plang,

chiar asa,

de exact aceeasi culoare

era plansul meu inciudat de copil,

amagit c-un bradut, la sculare.

Chiar asa trebuia, prin vis,

chiar asa,

sa ma-nalte cu sania cerbii,

cum apuca, tragandu-l

de crestet, in sus,

soarele – lujerul ierbii.

Chiar asa trebuia s-ajung,

chiar asa,

in odaia micuta si calda

de la capatul Caii Lactee, zvarlind

bradul in soba, sa arda.

Chiar asa trebuia,

chiar asa,

chiar asa,

bradul meu pregatit de cu seara

sa se faca la capatul cerului  STEA

si-n ajun de Craciun sa rasara.

Marcelina Popa - Tulcea