Avertismentul

CÂND S-AU PREFĂCUT APELE

Odată ca niciodată, Khidr, învăţătorul lui Moise, i-a dat omenirii un avertisment. Într-o anumită zi, a spus el, orice apă care nu va fi fost pusă deoparte, va dispărea de pe faţa pământului, apoi avea să fie înlocuită cu altfel de apă, care îi va scoate pe oameni din minţile lor.

      Numai un singur om a dat ascultare sfatului acesta, a strâns apă şi a dus-o într-un loc sigur, ca s-o păstreze şi apoi a aşteptat prefacerea apelor.

În ziua anunţată, izvoarele au încetat să mai curgă, fântânile au secat, iar omul care ascultase de avertisment, văzând cele întâmplate, s-a întors în ascunzătoarea sa şi a băut din apa pusă deoparte. Când, din adăpostul său, a zărit apele reîncepând să curgă, a coborât printre fiii oamenilor. I-a văzut că gândeau şi se exprimau cu totul altfel ca înainte. Cu toate acestea, nu îşi aduceau aminte de nimic din câte se petrecuseră şi nici de avertismentul primit. Atunci când a încercat să le vorbească, şi-a dat seama că îl credeau nebun şi că îi arătau ostilitate sau compătimire, fără a-l putea înţelege.

           La început, nu s-a atins de apa cea nouă, ci se ducea în fiecare zi să bea din aceea strânsă în ascunzătoarea sa. În cele din urmă, însă, s-a hotărât să bea din apa preschimbată, pentru că nu mai putea îndura singurătatea în care ajunsese să trăiască din pricina felului său de a gândi şi de a se purta diferit de al celorlalţi. A băut din apa cea nouă şi a devenit ca şi ei. A uitat de propria sa provizie de apă şi semenii săi au început să-l privească de parcă ar fi fost nebun şi, în chip miraculos, s-ar fi însănătoşit.

Idries Shah - Povestirile dervişilor