marți, 24 ianuarie 2012

După perdea

Când vin seara cu mașina acasă, văd mai întotdeauna la geamul blocului alăturat silueta unei tipe - femeie în vârstă - care stă și privește de după perdele. Cunosc tipul acesta de oameni: neavând absolut nimic de făcut, sătui să se uite la televizor, își descoperă plăcerea de a supraveghea tot ce mișcă prin fața blocului. Oamenii de tipul asta sunt nefericiți dacă locuiesc la casă, acolo nu pot spiona decât vrăbiile și motanii.
Ei bine, când trag mașina în fața garajului, femeia respectivă se și înființează în spatele perdelei. Trebuie să vadă dacă sunt singur sau cu Maria, dacă am bagaje sau vin cu palma-n fund, trebuie să numere pungile, să vadă dacă scrie pe ele Real sau Metro, e curioasă dacă mă clatin cumva din cauza beției, se uită cu ce sunt îmbrăcat și mai observă fel de fel de alte chestii care pe mine mă lasă absolut rece, dar care pe ea o incită la maximum. Aseară, pentru că nu aveam chiar nicio grabă, mi-am zis: „ia s-o fierb eu puțin pe cotoroanța asta”. Am oprit motorul și am rămas în mașină. Eram curios dacă se da bătută, așa că am stat cam un sfert de oră, mai precis până mi-am dat seama ce raționament greșit făceam. Păi cum să se dea bătută? Faptul că nu mai coboram din mașină o făcea să devină din ce în ce mai curioasă, n-ar mai fi plecat de-acolo nici dacă ar fi murit de sete. Așa că am coborât și m-am dus în casă. Spre dezamăgirea cotoroanței, care se aștepta să ies din mașină cu cine știe ce sac ciudat în spinare, cu vreo femeie cu fustă scurtă, cizme și cravașă, ori cu un polițist care să mă țină de braț ca să nu fug.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!