miercuri, 29 februarie 2012

Faceti-va bine (70)

Cornaciul
Denumire știinţifică: Trapa natans.
Denumire populară: castanul de apă.
Prezentare. Cornaciul este o plantă de apă, cu tulpini foarte lungi, ce pot ajunge până la patru metri. O bună parte din frunze, de formă romboidală, se află sub apă. Celelalte  frunze,  de  la  nivelul  apei  și  de  deasupra  apei,  sunt  dispuse  în  formă  de rozetă. Florile au o conformaţie specifică, conţinând o încăpere plină cu aer. Cornaciul înflorește în lunile iulie și august. Poate fi întâlnit în bălţi, iazuri, locuri mlăștinoase cu lumină multă. Pentru  preparate  medicinale  se  recoltează  fructele,  care  sunt  tari  și  au  niște prelungiri, niște coarne. Seminţele de cornaci sunt comestibile, fiind foarte hrănitoare. Se  consumă  crude, fierte și  chiar se  macină,  obţinându-se  o  făină  din  care se face pâine.
Substanţe  active  importante.  Deoarece  seminţele  sunt  bogate  în  elemente nutritive, cornaciul a devenit, în unele ţări, plantă de cultură. O analiză asupra conţinutul seminţelor de cornaci a dat următoarele rezultate: 52% amidon, 15% proteine, 7,5% grăsimi, 3% zaharuri.
Întrebuinţări.  Utilizate  în terapii  de  urgenţă, fructele  de  cornaci  pot  acţiona  ca un  adevărat  antivenin, fiind  folosite în cazul  mușcăturilor  de șerpi  sau păianjeni.  De asemenea, pot fi folosite în tratamente antirabice (împotriva turbării) și antidiareice. 



Invitatia la masa

O exceptionala povestire spusa de Gogol la Breaza, sambata, m-a facut sa rad cu lacrimi. Acum vreo 40 de ani, el, fratele mai mare si sora cea mica se jucau prin casa, cand parintii i-au chemat la masa. "Hai, ca avem sarmale" au zis ei. "Nu vreau sarmale!" s-a stropshit cea mica. "Bun, pentru tine am o fripturica de pui", a zis mama. "Nu vreau pui!", s-a otzarat mezina. "Bine, atunci iti dau o salata de cartofi". "Nu vreau salata de cartofi!" a sosit raspunsul. 
Si atunci s-a petrecut un lucru cam ca in Creanga. Tatal, satul de mofturi, a zis cu naduf, asa cum multi romani zic in situatii similare: "Auzi, dar un cacat nu vrei?" La care fetita a inceput sa strige: "Nu vreau sa mananc cacaaaaaaaaat!" Dupa care l-a luat ca martor pe fratele lui Gogol: "Zi, nu-i asa ca eu nu mananc cacaaaaaat?!" l-a intrebat ea printre sughituri.


Posta si Enelul

Numai maine nu-i poimaine - si cand spun asta ma gandesc ca vineri 2 martie 2012 dis de dimineata, plec impreuna cu familia, plus catel (care e totodata si purcel), in Germania. Practic, ne mutam In Hanovra pentru o perioada de cel putin trei ani. Luni, 5 martie, Maria incepe scoala acolo - o scoala internationala in limba engleza. Doamne ajuta!
Poate ca as fi avut regrete mari, poate ca as fi plans, precum Maria, daca nu s-ar fi ingrijit Zeul Coincidentelor sa-mi arate ce las plecand de aici. Doua episoade, unul de ieri si unul de azi, m-au aruncat inapoi in timp, in vremea lui Ceausescu, facandu-ma sa spun, exact ca in anii 80: "Ah, ce bine ar fi sa pot pleca de aici". O sa le povestesc pe amandoua.



Cei buni si cei rai

A fost o vreme in care imi inchipuiam ca lumea se imparte in doua categorii: buni si rai fata de mine si principiile mele. Adica aia buni erau exclusiv buni si aia rai exclusiv rai - in raport cu persoana mea. Cu aia buni puteam sa fac orice, sa rezolv, sa cladesc, cu aia rai nu puteam sa fac nimic in nicio imprejurare. Ma vedeam inconjurat, mai pe scurt, de ingeri si demoni. Si credeam ca atunci cand e ceva de rezolvat, dificultatea nu consta in gasirea solutiei ci in accederea la aia buni, care puteau rezolva orice, pentru ca, dupa cum se stie, binele invinge intotdeauna.



marți, 28 februarie 2012

O poezie de-a lui Nichita

Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.


Faceti-va bine (69)

Coriandrul
Denumire știinţifică: Coriandrum sativum.
Denumiri populare: piper alb, pucioasă.
Prezentare. Coriandrul este o plantă anuală care se cultivă. Poate ajunge până la înălţimea de un metru. Are o tulpină puternică, aproape lemnoasă și flori sub formă de umbelă, colorate în alb sau roz. Coriandrul face parte din familia umbeliferelor. Se cultivă pentru seminţe, care pot fi utilizate în terapii sau în bucătărie și industrie. Pentru nevoi medicinale se prepară o infuzie.
Substanţe active importante: uleiuri eterice, amidon, substanţe minerale.
Întrebuinţări. Coriandrul este un foarte bun stimulator al activităţii stomacului și intestinelor (carminativ), fiind aplicat în tratarea lipsei de poftă de mâncare, dispepsii digestive, balonări abdominale, dar și în calmarea durerilor intestinale. Având acţiune vermifugă, se folosește în combaterea viermilor intestinali. Coriandrul este cunoscut și ca un bun tonic al sistemului nervos.


Ispravile lui Pacala (7)

Caprele popii
Dimineaţ-abia-ncepură zorile să se arate,
Popa iese-n pragul tinzii: — Ei! acum... ştii ce, argate?
Mergi de-mi ad-un car de lemne! Din pădure vii doar mâine.
Pân-atunci, merinde, iacă! eu îţi dau: un caş şi-o pâine.
Dar când vii, întreagă pâinea s-o aduci, — şi caşu-ntreg;
Ne-ncepute, pe-amândouă! Înţelegi tu?
— Înţeleg.
Şi punând în car merindea, mai punând şi o secure,
A-njugat Păcală boii şi-a pornit-o-nspre pădure.



Mici poeme in proza ale lui Baudelaire (3)

Crezul artistului
Cât de pătrunzător e sfârşitul zilelor de toamnă! O! Pătrunzător până la durere, căci sunt anumite senzaţii delicioase al căror vag nu înlătură intensitatea; şi nu este vârf mai ascuţit ca al infinitului.



O plansa

Din vremea in care Maria mergea la un curs de egiptologie (da, chiar mergea, era un curs pentru copii), a aparut o plansa din care nu pot trage decat concluzia ca Anubis are ceva cu mine - prea se iveste cand din amintiri, cand din carti, cand din activitati ale Mariei. Uite:



Mici intamplari cu animale (14)

Scăpare la om (4)
În luna mai a anului 1934, o echipă de săteni din comuna Viştea de Sus (raionul Făgăraş) lucra la repararea unui drum, care trecea jos printre semănăturile de pe şesul Oltului, prin apropierea satului. Zăresc deodată un ţap de capră neagră, care vine spre ei în fugă, se apropie şi rămîne pe loc la o dis­tanţă mică. Oamenii rămîn miraţi, văd îndată că biata vietate este istovită de puteri în aşa măsură încît abia se ţine pe picioare, apoi se culcă.


Cu Maria la schit

Am gasit pozele de la schit, cu Maria si parintele Ioanichie. Uite:



Visul lui Ioanichie

Aflu din presa ca s-a stins parintele Ioanichie - supranumit "Ultimul pustnic al Bucegilor". Dumnezeu sa-l odihneasca.
L-am cunoscut bine si am fost unul dintre cei care au ajutat cat au putut la implinirea visului acestui calugar de a avea un schit in munti.
Totul a inceput prin anii 90, cand eu am intrat in viata publica. Eram vicepresedinte al unei grupari ecologiste, aveam un birou si cunosteam toate oficialitatile. In plus, frecventam, impreuna cu Luminita, Manastirea Sinaia - nu lipseam de la nicio liturghie. Acolo l-am cunoscut pe Ioanichie Somcutean, care vorbea despre un schit pe care l-ar conduce el in paduri, undeva sus, unde sa fie departe de lume. La vremea aia citeam foarte mult despre parintii pustiei, sihastri, isihasti, linistire etc. Ideea lui Ioanichie m-a cucerit si i-am propus sa-l ajut.


luni, 27 februarie 2012

Faceti-va bine (68)

Colăceii babei
Denumire știinţifică: Malva silvestris; Malva rotundifolia.
Denumiri populare: nalbă sălbatică, nalbă de pădure.
Prezentare. Planta numită colăceii babei este bienală sau perenă și face parte din familia malvaceelor, fiind una dintre multele specii de nalbă. Rădăcina acestei plante este puternică, are culoare albă și este consistentă, cărnoasă. Poate crește până la 1,25 metri înălţime, tulpinile fiind păroase. Frunzele au formă de rinichi și cuprind mai mulţi lobi, maximum șapte. Florile sunt mari și au o culoare plăcută, roșu spre violaceu. 



Defectarea

Senatorul PNL Teodor Melescanu a fost nominalizat seful SIE, in locul lui MRU. Carevasazica, unul dintre cei mai importanti oameni ai lui Crin Antonescu, a acceptat postul oferit de Basescu. Crin Antonescu a cerut excluderea lui din partid, excluderea s-a infaptuit. Ce se poate deduce de aici? Un singur lucru: incepe batalia grea de tot. Nu stiu cu ce poate riposta USL la aceasta grea lovitura. Radu Tudor (zis la vrajeala comentator militar), pe un post de-al Varanului, spune ca "odata cu numirea lui Melescanu la SIE, acestuia ii inceteaza detasarea in politica". 



Talanţii

Şi mai este (împărăţia cerurilor) ca un om care, plecând departe, şi-a chemat slugile şi le-a dat pe mână avuţia sa. Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui şi a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanţi a lucrat cu ei şi a câştigat alţi cinci talanţi. De asemenea şi cel cu doi a câştigat alţi doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ şi a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit şi stăpânul acelor slugi şi a făcut socoteala cu ele. Şi apropiindu-se cel care luase cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: Doamne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. 



In casa bunicilor (1)

NINGE NAIV.

Poate că pe o fereastră aburită, un deget mic a desemnat o căsuţă cu o uşă, două ferestre şi hogeacul din care iesă codiţa unui cârlionţ de fum. Satul fulgilor e numai în ochii copiilor.

Geamul e o filă veche din cartea îngerilor.
Aşa începe iarna: într-o dimineaţă albă, cu copaci moşnegi şi alţii copii.
BUNICUL A FOST, BUNICA ESTE
E teribilă casa bunicilor!
Uf! De câte ori trebuie să se ducă la bunici cu părinţii, copiii se uită chiorâş unul la altul, strâmbă din buze, dau din cap, şi sunt ca zmeele descălecate de pe vânturi şi arestate în dulap, cu cozile înfăşurate, sfoara depănată şi zbârnâitoarea mută.
Mânile trebuie să fie curate şi dulci la pipăit, unghiile tăiate, părul pieptănat - dar nu cu mânile - hainele periate, ghetele lustruite.
- Să nu vorbiţi tare şi neîntrebaţi, să nu râdeţi prosteşte, să nu puneţi mâna pe lucruri, să nu v-atingeţi de pisici, să nu faceţi obrăznicii...
- Atunci ce să facem?
- Să fiţi cuminţi.


Clasa II

Intoarcerea de la Sinaia cu un tren numit Inter Regio 1621 a durat 12 ore. Cu masina rareori sar de 7. Dar deh, parca e mai bine sa poti face linistit un chef pana la 5 dimineata si sa nu stai stresat toata ziua ca te opreste vreun echipaj si te pune sa sufli in fiola. 
Pana la Sinaia m-au dus Dana si Gogol, care erau invitati acolo la o taiere de motz. In asteptarea trenului, am stat la o cafea intr-un barulet destul de cochet, o adevarata surpriza - adevarul e ca nu te astepti sa vezi altceva decat o taverna sinistra, tinand cont de lumea care misuna pe-acolo. Inauntru, pe pereti, cateva imagini cu gara veche si foarte veche:



Un portret

Ia uite cum ma vedea Maria pe vremea cand incepuse sa deseneze:


Un articol al lui Petre Barbu

Deschide fereastra
Dragă telespectatorule,
Îndrăznesc să te întreb ce-ai ajuns de când te uiţi la televizior, zi de zi, an după an. Un om mai bine informat, un om împlinit sau un om modern, cum pretind televiziunile noastre? Nu, ai ajuns un fel de zombi! Uită-te la tine cum îţi începi conversaţiile cu vecinii de palier: „Am văzut aseară la Dan Negru...", „Mâine va fi ger, au anunţat ăştia de la Realitatea...", „Ce-am mai râs la Badea...", „Băsescu a zis la TVR 1..." sau „Boc a greşit, am văzut la Antena 3..." Toate frazele tale conţin „sursa", dar nu pentru că eşti scrupulos, ci pentru că


Pe terasa la Gogol

La Breaza, vineri si sambata, am prins doua zile incredibile. A fost atat de cald incat am stat afara, ca vara, sa bem un pahar de vin. Au iesit mustele, m-a bazait o albina. Iar in curte, sub zapada, am vazut ghiocei. Am stat apoi minute bune cu ochii inchisi si fata in bataia soarelui, retraind, la un moment dat, sentimentul de libertate deplina pe care l-am avut acum niste ani in Alpi, sus, unde intoarce acvila. Mai tarziu, Gogol a stat si ne-a citit cu voce tare, mie si lui Max, din Chaucer. Uite:

Vinul in aer liber



Arta si artistii ei (14)




duminică, 26 februarie 2012

Mici intamplari cu animale (13)

Scapare la om (3)
Iarna din 19391940 a fost deosebit de grea. Geruri aspre, zăpezi mari, lupi mulţi mai ales jivinele muntelui au dat veacului rău haraci de vieţi multe. într-o zi din acea iarnă grea un ţăran din comuna Ibaneşti de sub Munţii Gurghiului s-a pomenit în curtea lui cu un cerb. Era cerb în vîrsta bărbăţiei, puternic în coarne, mare în trup, însă foarte slăbit.


sâmbătă, 25 februarie 2012

Postul Pastelui

Luni incepe Postul Pastelui. El este tinut de catre credinciosi pana in data de 14 aprilie. In toata aceasta perioada, ei nu mananca decat legume si fructe. Calugarii din manastiri tin postul inca si mai aspru: de luni pana vineri inclusiv, mananca fara untdelemn, iar in ultimele doua zile nu mananca nimic si nu beau nici apa. Ma gandesc ca nu prea ai ce manca daca nu folosesti niciun fel de grasime. Poate doar supe si ciorbe, paine goala, cartofi fierti care nu aluneca pe gat...
Ideea este ca macar odata in viata un om ar trebui sa incerce experienta asta. Pana la urma ce te poate costa sa incerci? Daca dupa ce trece postul constati ca te-ai vindecat de vreo boala? Daca te trezesti ca ai o intelegere noua a lucrurilor? 
Eu ma gandesc demult sa incerc o astfel de experienta. Poate ce nu e timpul trecut. Poate incep chiar de luni.


Faceti-va bine (67)

Cocotierul
Denumire știinţifică: Cocos nucifera.
Prezentare. Cocotierul este un arbore a cărui înălţime poate ajunge până la 25 de metri. Ca semn distinctiv, are un smoc de frunze uriașe în vârf, de trei – cinci metri lungime fiecare. Cocotierul este, fără îndoială, un arbore simbol pentru zonele tropicale din Africa, Asia, America, Australia. Fructul său este nuca de cocos, care conţine laptele de cocos, un compus sub formă solidă în partea dinspre coajă și sub formă lichidă în interior. Nuca de cocos nu are numai valoare alimentară obișnuită, ca orice fruct, ci și valoare medicinală.



Rasul nebunesc

Aseara am exersat impreuna cu Gogol comportamentul condamnat de Biserica sub numele de "rasul nebunesc". Dupa cum se stie, un adevarat crestin rade cu sfiala, mai mult zambeste, in niciun caz nu scoate sunete ca de curcan, nu se tavaleste pe jos, nu se inroseste la fata si nu ajunge aproape sa se sufoce din cauza rasului. Dar cum poti sa tii seama de ce zice Biserica atunci cand ai in fata niste texte ca acelea din L'ecole, ziarul pe care il scoteam noi prin liceu? I-am adus lui Gogol exemplarele pe care le-am gasit in sipetul fermecat al mamei si el a inceput sa le citeasca cu voce tare. Ei bine, pe parcursul lecturii am practicat rasul nebunesc, in valuri imposibil de imblanzit. Sper ca Dumnezeu sa ne ierte


vineri, 24 februarie 2012

joi, 23 februarie 2012

Clasa I

Mă aflu în Bucureşti, după o călătorie de 10 ore cu trenul. N-am găsit loc la cuşetă, în mod oarecum surprinzător. Nu mă aşteptam ca la mijlocul săptămânii atât de mulţi timişoreni să meargă la Bucureşti. M-am gândit eu bine şi am luat bilet la clasa I. Acolo, de obicei, e puţină lume, din cauza preţului. Dar n-a fost aşa: de data asta şi la clasa I erau locurile ocupate. N-am avut altceva de făcut decât să îmi iau locul într-un compartiment de cinci, unde erau deja instalaţi nişte domni. Unul dintre ei, mai corpolent decât mine, avea loc exact în faţa mea şi îşi întinsese picioarele atât cât îi permitea spaţiul. M-am înghesuit cum am putut şi am reuşit să aţipesc.


De-ale lui Zoscenko (3)

BĂIAT DE LA ORAŞ
În satul Usaci din gubernia Kaluga a avut loc deunăzi o adunare de alegere a unui nou pre­şedinte.
Tovarăşul de la oraş, trimis de celulă, pe nume Vedeornikov, aşezat pe o grămadă de buşteni proaspăt cojiţi, vorbi astfel adunării:
Cetăţeni, situaţia internaţională e clară. Nu vom stărui deci asupra acestei chestiuni. Să trecem la momentul actual, şi anume la alegerea noului preşedinte în locul lui Kostîliov Ivan. Parazitul ăsta nu poate fi investit cu depline pu­teri şi de aceea se destituie...



miercuri, 22 februarie 2012

De ce suntem in stare

Citesc ceva incredibil, din care aflu urmatoarele: 
Studiile efectuate de psihologi asupra „pragurilor absolute" (Galanter, 1962) au demonstrat că dacă ne încadrăm în limitele normale ale  capacităţilor, atunci: 
•   vom  auzi  ticăitul  unui  ceas  de  mână  de  la  o  distanţă  de  6  metri, într-o  încăpere  silenţioasă;
•   vom putea detecta flacăra unei  lumânări  de  la  48  de  kilometri, noaptea,  în  condiţii  de întuneric  perfect;
•   ne vom da seama că apa este îndulcită, atunci când cantitatea de zahăr este de numai  o  linguriţă  la  7,5  litri  de  apă;
•    vom sesiza că apa este sărată, dacă un singur gram de sare se găseşte în 500 de litri de apă;
•    vom simţi prezenţa unei picături de parfum pulverizate într-un apartament de trei camere;
•   vom fi capabili să simţim aripa unei albine care ni se apropie de obraz, de la o distanţă de 1 centimetru.
Nu cred ca am nimic de comentat.


Chiulul pe bani

Dintr-un bilanţ întocmit de Institutul pentru Politici Publice (IPP), reiese că senatorul  PNL de Bucureşti Crin Antonescu are 0% voturi finale exprimate prin vot electronic (cartelă) în sesiunea septembrie - decembrie 2011. Cu alte cuvinte, el nu a participat la niciuna dintre şedinţele în care s-a acordat votul final pe diverse legi. Sunt absolut convins că dacă ar fi invitat la o emisiune de televiziune şi ar fi întrebat cum explică treaba asta, Crin Antonescu ar răspunde țâfnos şi ar povesti tot felul de lucruri care ar intra pe una dintre urechile electoratului şi ar ieşi pe cealaltă.



Faceti-va bine (66)

Coada zmeului
Denumire știinţifică: Calla palustris.
Prezentare. Coada zmeului este o plantă iubitoare de mare umezeală și de aceea poate fi întâlnită în mlaștini și în ape stătătoare sau lin curgătoare. Dimensiunile acestei plante sunt reduse, rareori trecând de 35 cm. Tulpina este târâtoare. Coada zmeului se remarcă prin rizomul foarte dezvoltat, dar și prin frunzele mari, lucioase, consistente, puternice. Înflorește la sfârșitul primăverii și începutul verii, fructele fiind niște bobiţe roșii. Coada zmeului face parte din familia araceelor. Ca  plantă  medicinală  nu  are  o  importanţă  deosebită.  Pentru  uz  medicinal  se recoltează rizomul, care are gust acru și este toxic.
Substanţe active importante. Coada zmeului este o plantă puţin studiată, dar se bănuiește că ar conţine alcaloizi.
Întrebuinţări. Coada zmeului poate fi folosită pentru combaterea urzicăturilor, vezicaţiilor, iritaţiilor pielii, mușcăturilor de viespi sau albine. Cândva, această plantă era folosită ca antivenin, în cazul mușcăturilor de șarpe.



Viitorul

Exista oameni care nu privesc niciodata in trecut. Pentru ei tot ce conteaza este viitorul. Pentru ei nu mai exista nimic din ceea ce a fost, lor le vine usor sa plece de oriunde, nu au niciun fel de nostalgie... Astia au fost si sunt oamenii cei mai cautati in societate. Pentru ca daca nu ai trecut, nu te poti teme de nimic. Dintre astia isi racoleaza firmele angajatii cei mai de nadejde, pe ei ii pot trimite oriunde oricand. Si tot pe ei ii folosesc cu maxim succes serviciile de spionaj. Isi poate cineva inchipui un James Bond macinat de dor, gandindu-se cu o figura trista la "the green grass of home"? 
Omul fara trecut este un mic robot caruia i s-a dat o pizza uriasa, din care infuleca necontenit. Gandul nu i se intoarce niciodata la rotunjimea initiala, tot ce are el in cap este sa inainteze, sa manance. Imaginea permanenta din mintea lui este a partii de pizza care i-a mai ramas de consumat. Daca-l intrebi despre ceea ce a mancat in trecut, iti spune: "La ce bun sa discutam despre asta? Ce-am mancat s-a dus. Sa discutam despre viitor". Uite-asa, robotul mancator de pizza ajunge intr-o zi sa infulece ultima imbucatura, dupa care, exact ca omul care si-a trait viata cu nostalgii, moare. Asta e toata treaba: mor amandoi la fel. Si nu stiu daca vreunul dintre ei a inteles ceva.


Frumusetea inutila

Generatii intregi de elevi au iubit-o pe mama. Nu am auzit pe nimeni, niciodata, vorbind-o de rau. Pe toti i-a inteles, pe toti i-a ajutat, pe toti i-a facut sa citeasca, sa inteleaga... Dar ce folos... Implinirea ei nu a fost sa fie ca profesor. Ea ar fi vrut mult mai mult decat sa fie iubita de elevi. Ar fi vrut sa fiu eu cel care o iubeste, care o pretuieste si care ii calca pe urme. Dar n-a stiut sa vada ca prea multa dragoste sufoca, n-a inteles ca un baiat de 15 ani are nevoie de mai mult decat de o biblioteca. A vrut sa faca din mine omul perfect si asta s-a intors impotriva ei, pentru ca eu n-am priceput decat ca nu sunt lasat sa fiu eu insumi.
Mama...un suflet frumos. La ce foloseste frumusetea? ma intreb acum... 
La ce foloseste frumusetea unei flori daca ea nu este privita de nimeni? Nu exista frumusete in sine, ea are nevoie de privitori. Dar la ce bun pentru cel frumos sa se stie admirat de oricine in afara de persoana pe care el o iubeste?


Sfarsituri

Ma intind sa iau cutia cu cafea si brusc realizez ca ceea ce se misca e mana mea, pe care o privesc de parca as fi altcineva. Starea de feebrilitate nu se mai da dusa. Pusee de ameteala, contorsionari ale mintii, vin in valuri. "E de la vinul de aseara" - imi spun. Dar stiu foarte bine ca nu e asa. E sfarsitul, a inceput de ceva vreme si acum e in plina desfasurare.
Sfarsitul a fost cand am terminat facultatea. Stateam lungit pe pat, cu mainile sub cap, cu privirile in tavan si imi spuneam: "Gata, s-a ispravit". Scapasem de toate problemele, examene, conflicte, repartitie, toate erau rezolvate. "Ce probleme as mai putea sa am de acum inainte?" ma intrebam. "Cum o sa fie sa traiesc fara probleme?"



marți, 21 februarie 2012

O poezie a lui Octavian Goga

De va veni la tine vântul,
Purtând povestea mea amară,
Jelitul lui să nu te-nfrângă,
Mustrarea lui să nu te doară.

Nu-i vina ta... Aşa e scrisă
Nemilostiva lege-a firii:
Sărutul otrăvit al brumii
Omoară toamna trandafirii...

Şi cine s-ar opri să plângă
O frunză veştedă-n cărare,
Când codrii freamătă alături
Şi râd în răsărit de soare?...


Ajutorul si iertarea

Intr-o zi, un om care pana atunci a avut o viata linistita, obisnuita, comuna, da de necaz. Sa zicem, spre exemplu, ca trece cu masina peste cineva si-l baga in spital. Sa mai presupunem ca omul cu pricina este evlavios, se duce la biserica in fiecare duminica, tine posturile etc. Se pune intrebarea: cum va actiona el imediat dupa comiterea faptei? 



Arta si artistii ei (13)




luni, 20 februarie 2012

Un cantec al lui Nichita Stanescu

Cântec

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.

Ar fi trebuit să fii un cerc subţire,
dar n-ai fost, n-ai fost aşa.
Ar fi trebuit să fiu un romb subţire,
dar n-am fost, n-am fost aşa.

Iarbă, pietre, arbori, păsări
voi sunteţi cu totul şi cu totul altceva.
Mă privesc, m-aud, m-adulmec
şi îmi pare că visez.

Totul ar fi trebuit să fie sfere,
dar n-a fost, n-a fost aşa.
Totul ar fi trebuit să fie linii,
dar n-a fost, n-a fost aşa.


Pareri

Ma intreb, uneori, la ce ii poate folosi unui om sa aiba pareri. De exemplu, eu am o parere despre greva parlamentara a Opozitiei din Romania. Nu o sa spun care e ea, poate fi pro sau poate fi contra, asta nu are nicio importanta. Intrebarea e simpla: la ce-mi foloseste ca am aceasta parere? O sa-mi spuna unii: iti foloseste, pentru ca te duci la vot si o exprimi. Serios? Asadar parerile mele conteaza doar din patru in patru ani? In rest pot sa mor cu ele in brate?
Sistemul asta care ne transforma pe aproape toti in masa de manevra, mie mi se pare complet gresit. Nu vad nicio diferenta intre a ma duce la vot si a porni un razboi. Sa ne imaginam ca tot la patru ani partidele isi strang armatele si se prind in batalie la propriu, cu pistoale etc. Batalia dureaza 45 de zile, la sfarsit se numara mortii si gata. Cine e mai tare, conduce tara. Cat despre presedinti? Sa fie alesi de partidul care a invins pe campul de lupta. Ei? Aud? De ce nu ar fi mai bun sistemul asta?


Din pătimirile lui GOG (3)

CAPODOPERELE LITERATURII
Aveam nevoie, pentru unele planuri ale mele, să cunosc ceea ce profesorii colegiilor numesc „capodoperele literaturii". Am comandat unui bibliotecar laureat, a cărui perfectă pricepere mi se garantase, să-mi pregătească o listă foarte restrânsă de cărţi şi să mi le procure în cele mai bune ediţii. Îndată ce avui în mână aceste comori, nu mai primii pe nimeni şi nu mă mai sculai din pat.



Faceti-va bine (65)

Coada șoricelului
Denumire știinţifică: Achillea millefolium.
Denumiri populare: iarba oilor, brădăţel, sorocină.
Prezentare. Sub acest nume sunt cuprinse mai multe specii de erbacee perene medicinale. Făcând parte din familia compozitelor, speciile de coada șoricelului au frunze păroase, florile fiind dispuse într-o inflorescenţă micuţă. Coada șoricelului înflorește în lunile iunie-iulie, florile fiind, în mod obișnuit, de culoare albă. Uneori, florile de coada șoricelului pot fi colorate


Greva foamei

Exista niste oameni in Romania care fac, din cand in cand, greva foamei. Spun asta fara nicio urma de ironie. Ei protesteaza impotriva incalcarii unor principii fundamentale, de ordin moral sau legal. Este dreptul lor sa aleaga orice mod pasnic de protest, inclusiv greva foamei. Tot ce vreau este sa pun in discutie utilitatea unor astfel de proteste. Si o sa ma refer, pentru a nu discuta in abstract, la cazul lui Doru Maries, presedintele Asociatiei 21 Decembrie din Bucuresti. Acest om se afla in greva foamei din 21 noiembrie 2011, pentru a obtine urmatoarele: aplicarea legii lustratiei, a legii imprescribilitatii crimelor impotriva umanitatii si a legii recunostintei fata de eroii revolutiei anticomuniste. De-a lungul vremii, el s-a mai aflat de trei ori in greva foamei si, din cate stiu, nu a rezolvat nimic sau aproape nimic. Si, din cate poate deduce oricine, nici nu va rezolva vreodata ceva, decat daca va trai cat Matusalem si va apuca sa-i vada murind pe cei care impiedica aplicarea legii lustratiei.



Ispravile lui Pacala (6)

Tocmeala
Când pe munte-a pus piciorul, cruce şi-a făcut voios,
Apoi s-adânci-n desimea codrului întunecos.
Şi sub câte-un brad la umbră, fără grijă de nimica,
Sta, cânta cu drag din fluier, cât de mare-i ziulica.
Brazii, auzindu-i cântul, ramurile-şi clătinau;
Păsările, fermecate, pâlcuri prin văzduh săltau.
Dar s-a săturat la urmă prin păduri de hoinărit,
Şi-ntr-o zi, din munţi porneşte către şesul înflorit.



Mici intamplari cu animale (12)

SCĂPARE LA OM (2)
Un gospodar îşi avea locuinţa departe de comuna Cojocna-Cluj, tocmai sub pădure. Un ţăran a prins o ieduţă de că­prioară şi i-a adus-o în dar. Omul era vînător şi ştia că, dacă o va lăsa în pădure, ieduţa, plăpîndă, n-are să trăiască în lipsa mamei. O va prinde vulpea sau mîţa sălbatică, ori va muri de foame. Gospodarul nu s-a bucurat de darul acesta, care era mai curînd o belea, dar n-a avut ce face. A îngrijit-o pe orfană cum a ştiut el mai bine si a scos-o din iarnă mărişoară, dolo­fană. Apoi, primăvara, i-a dat drumul în pădure. A trecut vara, a trecut toamna, omul a şi uitat de protejata lui. Cu cîteva zile înainte de Anul nou, se pomeneşte însă cu căprioara la uşa casei. Dacă n-ar fi avut semnul tăiat în urechea stînga, n-ar fi recunoscut-o, în aşa hal era. Slabă, numai pielea întinsă pe oase, cu părul zbîrlit, în coastă cu o rană urîtă din care se scurgea puroi galben-verzui. Probabil rănită de vreun braco­nier fără suflet. Omul, milos, i-a ales culcuş într-un colt al grajdului cald şi a făcut tot ce a ştiut ca să o salveze. Căprioara suferea toate durerile tratamentului: stoarcerea puroiului, spălături, badijonări cu tinctură usturătoare, bandajări. În za­dar. După patru zile, biata fiinţă a murit. 
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
 


După mine!