marți, 7 februarie 2012

Al doilea meu porn

Dupa faza cu revista lui Pucheanu, a mai trecut o vreme si am avut, in sfarsit, prilejul sa vad o revista porno cum ma interesa pe mine. Omul care a procurat-o se numea Gheorghe Florin Daniel, era tigan si locuia la doua sute de metri de mine, in capatul strazii Pompieri. In plus, eram colegi de clasa si faceam impreuna fel de fel de lucruri care ne aduceau in conflict cu profesorii. Acum, Gheorghe Florin Daniel locuieste in alta parte, e insurat, are copii si se indeletniceste cu bautura. I se spune Gheo, cu accent pe e, asa ca o sa-i spun si eu tot asa, chiar daca in copilarie il strigam altfel.

Intr-o zi, vine Gheo pe la mine si aduce cu el o revista porno. Cand am vazut-o, n-am mai avut liniste. Al nabii, nu vroia sa mi-o arate, imi flutura pe sub nas doar coperta, apoi zicea ca n-am voie sa vad mai mult etc. Pana la urma, cand deja incepusem sa ma resemnez, imi zice: "hai ba, ca ti-o las tie si mi-o dai inapoi maine". Ei, aia da lovitura de teatru!
Am luat revista si m-am uitat prin ea cu ochii cat cepele. Scene de sex explicite, in toate pozitiile, cu detalii, vazute din mai multe unghiuri, insotite de texte din care intelegeam doar "ohhhhh" si "ahhh". OK, acum stiam ce inseamna sa faci sex. Singurul lucru care nu prea-mi convenea era ca protagonistii sedintei foto erau cam batraiori. Mi-ar fi convenit mai mult sa vad niste adolescenti in posturile alea, dar deh, bine si asa. 
Dupa ce m-am uitat pana m-am saturat, a aparut problema ascunderii revsitei pana a doua zi. Urma sa vina mama si daca dadea peste ea, cine stie ce s-ar fi putut intampla. Tocmai cand ma gandeam mai intens la o ascunzatoare sigura, m-am trezit ca ma viziteaza Ioana. Locuia tot prin apropiere, parintii nostri se vizitau, ne vizitam si noi. Sigur ca i-am aratat si ei "comoara" si, in timp ce o studia, ma gandeam cum ar fi sa incercam impreuna ceea ce faceau cei doi din revista. Dar am ratat momentul. 
Dupa ce s-a uitat, zice Ioana: "nu mi-o dai si mie pana maine"? Eu, gandindu-ma ca in felul asta se rezolva si problema ascunzatorii, i-am dat-o. Si de aici s-a declansat o serie de intamplari care mai de care mai anapoda.
A doua zi, cand m-am intalnit cu Ioana, mi-a zis ca mama ei a gasit revista si a confiscat-o. Dezastru, catastrofa! Ce sa-i zic lui Gheo acum? Pai ce sa-i zic altceva decat adevarul! Cand a auzit, Gheo a facut ca trenul. S-a dus la Ioana si i-a zis ca daca nu-i da revista o sa aiba mari necazuri, ca stie el ca nu i-a luat-o nimeni si o tine pentru ea etc. Dar Ioana a inceput sa planga si s-a jurat ca mama ei a luat-o. Gheo nu s-a lasat - a asteptat sa apara mama Ioanei si i-a cerut revista, la care femeia a inceput sa strige la el ca alea nu sunt reviste pentru copii si ca nu are voie sa umble cu asa ceva, confirmand, astfel, ceea ce spusese Ioana. Din acel moment, era clar ca nu mai aveam ce face. Eu, care eram principalul vinovat, ma framantam sa gasesc o solutie. Stateam ascuns in padure, intr-un loc de unde se vedea perfect casa Ioanei si o supravegheam. Inregistram cand pleaca fiecare om din casa si cand se intoarce, gandindu-ma ca intr-o zi o sa intru cand nu e nimeni, o sa rascolesc si o se recuperez revista. Numai ca nu am avut curajul asta. Am pus-o pe Ioana sa caute ea prin casa si, saraca, s-a conformat, dar nu a gasit nimic, desi a deschis inclusiv un dulap la care nu avea cheie - l-a fortat cu un cutit de bucatarie.
Pana la urma, am renuntat. Era limpede ca niciodata nu voi putea recupera revista. Gheo se resemnase si el, mai ales ca ii promisesem ca o sa fac rost de alta revista si o sa i-o dau. Parea ca incidentul e inchis, numai ca eu nu aveam pace. Nu ma mai interesa revista, insa nu-mi mai trecea furia ca femeia aia luase ce nu era al ei. Cum ma gandeam la ea, cum ma apuca asa, un fel de apasare in zona plexului solar, ceva cam cum simti cand treci cu telecabina de un stalp si, pentru o secunda, firele se lasa, dandu-ti impresia ca te prabusesti. Atat de mult m-a framantat treaba asta, incat intr-o zi am luat hotararea sa ma razbun. Am luat cateva reviste din cele care se gaseau - Cutezatorii, Flacara, Saptamana - am decupat din ele litere din cele mari si le-am lipit pe un A4, construind astfel textul "GASI-TE-AR MOARTEA DE SCROAFA ORDINARA". Am bagat foaia in plic si l-am expediat pe adresa mamei lui Ioana. 
N-a trecut un ceas si a inceput sa mi se faca frica. Ma gandeam ca am amprentele lasate pe plic si pe litere, ca militia o sa ma ia la intrebari, ca oricum femeia o sa-si dea seama ca numai eu puteam sa trimit plicul ala, din cauza revistei si tot asa. Pana seara, ma cuprinsese panica. Ma gandeam sa ma duc sa dau spargere la posta ca sa iau plicul si sa-l distrug. Ce sa spun, urata treaba.
A doua zi, m-am hotarat: m-am dus direct la tata si i-am spus toata povestea. El, saracul, s-a imbracat imediat si s-a dus la posta. Nu stiu ce a facut, probabil ca a platit vreun postas si s-a intors acasa cu plicul. L-a desfacut, a scos hartia, a despaturit-o si s-a uitat lung la ea, fara sa spuna niciun cuvant. Dadea numai din cap in stanga si-n dreapta, ca oamenii ramasi fara grai din cauza uimirii. Apoi a rupt foaia in zeci de bucati si mi-a zis: "in viata ta sa nu mai faci asa ceva". De obicei, imi dadea sfaturi mai in gluma, mai in  serios. De data asta insa, mi-a vorbit in asa un mod incat am realizat cu claritate ca fusesem pe punctul sa comit ceva grav. Si tocmai pentru asta, l-am ascultat: niciodata nu am mai trimis scrisori de felul ala.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!