Dafinul
Denumire ştiinţifică: Laurus nobilis.
Denumire populară: laur.
Prezentare. Dafinul este planta gloriei, a
glorioşilor, a învingătorilor. Cunoscut şi sub numele de laur, dafinul a făcut
istorie în Antichitate, fiind considerat o plantă nobilă. Este un arbore de
mică înălţime – maximum 10 metri – ce-şi are originile în zona Mediteranei.
Aparţine familiei lauraceelor, fiind reprezentativ pentru această grupare de
plante. Frunzele dafinului au formă ovală, margini ondulate, sunt consistente şi
lucioase. Pe faţă, au o culoare verde închis, cerată. Florile
dafinului sunt mici, de culoare alb-gălbuie. Fructul este o boabă alungită.
Întreaga plantă, dar mai ales frunzele, emană un miros specific, plăcut. Motiv
pentru care frunzele de dafin poposesc, de multă vreme, nu numai pe capul celor
atinşi de aripa gloriei, ci şi în oalele de gătit, ale noastre, ale tuturor.
Dafinul este, în prezent, un condiment recunoscut de bucătăria universală. Dincolo de această calitate, dafinul are, însă şi o serie de
proprietăţi medicinale semnificative.
Pentru uz medicinal se culeg frunzele şi fructele, din care se prepară infuzie, decoct, unguent. Atât din frunzele de dafin, cât şi din fructe, se obţine un ulei – uleiul de dafin – numit şi unt de dafin, mult căutat de reumatici deoarece are proprietatea de a le alina durerile. Uleiul de dafin este întrebuinţat şi în industria farmaceutică.
Substanţe active importante: uleiul eteric şi
derivatele acestuia.
Întrebuinţări.
Dafinul face bine pe întreg traiectul gastro-intestinal, precum şi în sistemele
respirator, muscular şi nervos. Mai mult decât atât, dafinul este un diuretic
activ, contribuind chiar şi la declanşarea ciclului menstrual. Dafinul, sub formă
de infuzie sau decoct, revigorează activitatea stomacală şi intestinală,
asigurând echilibrul la acest nivel. Este folosit şi în combaterea bronşitele cronice,
a gripei, insomniilor, infecţiilor buco - faringiene, durerilor de piept,
sinuzitelor. Desigur, dafinul are asemenea efecte şi atunci când este folosit
drept condiment, numai că amploarea e mai redusă, dată fiind cantitatea mică de
frunze puse în mâncare - în primul rând pentru aroma lor şi nu în scopuri
medicinale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu