Remember

La începutul anilor 90, în ziarul Adevărul, apărea, sub semnătura lui Sergiu Andon, un text în care era terfelit regele Mihai I. Autorul avea să devină deputat al Partidului Conservator şi avocat al lui Dan Voiculescu în procesul în care acesta a fost dovedit ca fost colaborator al Securităţii sub numele conspirativ Felix.
În 2011, când Băsescu l-a atacat dur pe Mihai, considerând că a fost „slugă la ruşi”, unul dintre cei care au reacţionat, probabil la noi ordine, a fost Andon. Iată ce declara el:

„România a devenit un teritoriu al vulgarităţii neînchipuite la toate nivelele sociale şi politice. În antiteză, Casa Regală, în care este cuprins şi Radu Duda, este o insulă a decenţei, pe care o apreciez foarte mult şi pe care o urmăresc cu atenţie. Îmi doresc să poată influenţa spiritual societatea românească.”

Iată textul din Adevărul. Citiți și faceți comparația.
Fir-ai al naibii, Majestate!

Fir-ai al naibii, Majestate, că rău mă mai speriaşi! Păi ce cauţi Matale, ca şi anul trecut, tot pe furiş, aproape de graniţa României, taman acum, cînd se afumă Capitala cu petarde şi lacrimogene, cînd minerii, mîndrii bărbaţi ai adîncurilor, şi-au lăsat trăscăul ca să mişculeze cocteiluri Ribbentrop sau Molotov, că tot aia e! Tocmai acum să vrei sa vii matale, coşcogeamite căpăţîna încoronată, p-aci printre anarhişti şi zăpăciţi de cap, de foame şi de privatizare, să ce? Să faci ordine?

Eu ţi-am mai scris vreo două-trei scrisori, dar văd că nu le-ai luat în seamă. Că te rugam să nu ne mai vizitezi pîş-pîş, ci pe faţă, ca un bun român, viţă nobilă şi personaj legat de istoria neamului ce eşti. Dar iată că nu mă asculţi şi demonul deghizării iarăşi te-a copleşit.

Poate crezi că glumesc, dar vorbesc foarte serios. De cum am văzut că mîndrii ortaci sparg pepenii şi vitrinele privatizaţilor răcnind "Jos comunismul!" şi mai ales după ce-am băgat în seamă că braţul lor de fier încearcă să doboare stîlpii puterii legale unul după altul, ca pe popice, m-am întrebat: Bine, bine, dar după ce edificiul puterii o să fie un morman de moloz, pe cine-or să pună dînşii mai mare peste dărîmături? Pe domnul Miron Cosma? D-apăi nu, că Domnia-Sa are de dat socoteală pentru accidentul mortal de circulaţie săvîrşit acum cîteva luni. L-am face Preşedinte, dar ţipă copilaşii orfani ai femeii aceleia din Rovinari, borşită de  viteza autoturismului său.

Mi-am dat seama că singura personalitate potrivită să guverneze peste o ţară fără Consiliu de Miniştri, fără Preşedinte şi fără Parlament şi s-o potolească pe doamna Doina Cornea, care şi-a iesit din nou din minţi în seara asta ai fi Domnia Ta. Iată de ce m-am decis să-ţi observ mişcările.

Aşa am aflat că nu mai eşti la Geneva. Şi am aflat că în seara zilei de joi, cînd tocmai eram de serviciu la ziar, un avion închiriat a pătruns în spaţiul aerian al ţării, în condiţii nu tocmai în regulă. Să ştii, Sire, că în România presa chiar a devenit a patra putere în stat şi le află imediat pe toate, iar cu "Adevărul" nu te joci! Cunoscînd deci că avionul acela zbîrnîie prin cer fără permisiune de aterizare, am trimis imediat un om pe aeroport la Otopeni. Intre timp, se aflase că zborul se efectua în urma unei vize din acelea puchinoase, ciupite la nu ştiu care consulat, dar oricum admisibilă cu bunăvoinţă, iar din taxiul aerian debarcau cîtiva colegi de-ai mei de breaslă, recomandaţi ca jurnalişti francezi. Ai aflat probabil, Majestate, că li s-a permis să intre în Bucuresti şi să contemple cît poftesc la ce nivel a ajuns democraţia noastră a coastelor rupte şi capetelor sparte.

Dar un demon interior îmi şoptea că eu, personal, dac-aş fi fost rege, şi-aş fi vrut să mai încerc o dată marea cu degetul, poate că n-aş mai fi aterizat direct, ci aş fi organizat înainte un zbor de recunoaştere, să aflu dacă la frontiera Otopeniului sînt ofiţeri adevăraţi sau nişte papă-lapte, ca anul trecut. Văzînd Matale că Otopeni-ul e ţapăn străjuit, te-ai făcut vînător. Uite, scriu aceste rînduri şi în urechi îmi răsună corul scris de Carl von Weber, iar pe Domnia Ta mi te imaginez în pantaloni tirolezi, cu ciorapi albi şi pălărie verde pe cap. Aflu, Majestate, că, împreună cu alţi patru "vînători", ai închiriat şi matale un avion-charter şi ţi-ai anunţat sosirea pentru amiaza zilei de vineri, la Tîrgu Mureş. Să ştii, dragă Rege, că întrucît erai deja plecat din Geneva, un alt coleg de-al meu de la ziar m-a pus pe jar că urma să soseşti în noaptea de joi spre vineri la ora două, dar greşea. Că matale voiai să te întîlneşti cu răhăţelul ăla de guvern transilvan, format în arondismentul XVIII al Capitalei ungare, pentru care i-am dat cu tifla lui Petre Roman zicîndu-i că bate cîmpii, scriindu-i eu însumi că se sperie de un Zambra Iosipescu. Dar iată că, indiferent de toate păcatele pe care le are, P.R. ştia el ce ştia, inclusiv că o coadă de topor se poate ciopli pentru o scurtă nevoie şi din lemn de salcie.

Avînd randevu şi neaflînd veşti despre cum sînt primite cursele charter, îţi pregăteai puşca (vînătorească) nu pentru ora două noaptea, ci pentru ora paişpe şi ceva, urmînd să aterizezi nu la Bucureşti, ci la Zagreb-Mureş, în inima Transilvaniei.

Dragă Majestate, dă-mi voie să-ţi spun, ca unul care te-a adulat în alte condiţii istorice, şi care te-a plîns la abdicare (dar între timp s-a învăţat republican), că de aici încolo aţi fost lucraţi, Matale şi ceilalţi "vînători", în foi de viţă. S-a întărit paza aeroportului din Tîrgu-Sava (scuzaţi, că mă tot duce gîndul la Croaţia, am vrut să zic Tîrgu-Mureş), precum şi a întregului spaţiu aerian al REPUBLICII ROMANIA. Nu V-aţi potolit şi V-aţi programat escală la Oradea, sau Nagy-Varadin, cum v-or fi spus gazdele. Armata română, care devine armată de adevăraţi ostaşi, Majestate, s-a grăbit să concentreze cele necesare pe malul Crişului.

Te felicit, Sire, că ai aflat toate astea la timp. Te felicit că, aflînd că ţi se cunosc toate mişcările, ai pus flinta în cui şi ai dat drumul vînătorilor să viziteze Insula Margareta.

Acum, închei micile mele rînduleţe, că se lasă seara, vine sîmbata şi duminica, pînă luni nu mai apar ziare, iar pînă marţi nu ştiu ce se mai întîmplă. (Colegii de la un ziar evident pro-monarhic, pe care-i stimez pentru profesionalismul lor şi le recunosc dreptul de a proslăvi forma de guvernămînt pe care o cred ei mai bună, au tras toată ziua de noi să pregătim pentru luni ediţie specială; fuseserăm de acord, dar n-au acceptat tipografii, decît contra unor pretenţii băneşti cam piperate. Bag-sama ca muncitorimea - mai puţin minerii lui Cosma - este în mod instinctiv republicană. Ziceam, însă, că pînă luni, se pot întîmpla multe. Am scris recent, cînd cu puciul moscovit, că bunele lovituri de stat se dau în week-end. Aşa că poate pînă luni vom avea o dictatură militară, căci către ea (dacă nu către monarhie) ne împing ortacii din văile Jiului şi Damboviţei. Nu mă bucur deloc, după cum nu mă bucur nici de supravieţuirea guvernului Roman pînă la alegerile grece... - scuzaţi! - pînă la calendele greceşti. Dar, între trei rele, îl prefer pe cel mai mic.

Cu salutări vînătoreşti,

                                                    Pescarul Sergiu ANDON

Adăugaţi o legendă

Sergiu Andon