joi, 5 iulie 2012

Banda de netrebnici

Deprimare maximă. La București, o bandă de netrebnici (printre care, vai, un fost amic de-al meu) „calcă totul în picioare”, expunand România unei apropieri de Belarus în percepția UE. Nu-mi mai arde să scriu, nu-mi mai arde să fac nimic: la ce bun? Am trăit din 89 încoace în politică, ca membru de partid și, în ultimii ani, ca simplu observator și comentator pe blog; mi-am sacrificat ani din viață, am militat, am trudit. Inclusiv cu micul meu aport, în România s-a instalat ceva care ar fi trebuit să-i asigure Mariei o viață lipsită de teamă. Și acum, vine banda de netrebnici și distruge totul, făcând să renască spaimele care mi-au bântuit tinerețea. Oamenii ăștia mă fac să fiu din nou atent la ce spun, să îmi imaginez scenarii în care pentru simplul fapt că am scris pe blogul meu despre banda de netrebnici, pot avea de suferit.
Dacă aș mai avea din nou vârsta entuziasmelor, m-aș duce chiar acum în piață, ca să mă pun din nou stavilă abuzurilor, alături de ceilalți oameni liberi în gândire. Dar simt o mare descurajare. Nu cred că se mai poate face ceva. Banda de netrebnici e prea determinată. Mafia pe care o reprezintă e mult prea puternică. Iată-i la lucru împreună, mafioții de mână cu senatorii Voicu - pentru că Voicu e numele lor, al tuturor. Iată-i cum intră cu tancurile în inima democrației. Ei fac ce vor. Oameni care au rostit ani de zile, pentru noi, proștii, fraze bine ticluite despre înaltele valori ale democrației, despre revoluții ale bunului simt și alte nerușinate minciuni, își dau acum arama pe față (și printre ei, oroare, un fost amic de-al meu). La ce bun să mai scriu, să mai combat? Răspunsul universal pe care îl primesc este un „Fuck You!” gutural, rostit cu glas preistoric, de varan monstruos. Sunt în depresie maximă: nu numai că foști amici de-ai mei mărșăluiesc în cadență alături de Voiculescu, Hrebenciuc, Iliescu și infractorul Năstase, dar mare parte a populației îi vrea, îi vrea în față, în frunte. Nu credeam să mai apuc astfel de vremuri. Mă duc să mă întind pe iarbă și să privesc norii.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!