Faceti-va bine (139)

Inul

Denumire ştiinţifică: Linum usitatissimum.

Prezentare. Este o plantă anuală, cultivată. Aparţine familiei linaceelor. Poate atinge o înălţime de circa un metru. Tulpinile inului sunt drepte, cilindrice, iar frunzele sunt mici, dese, alungite. Inul înfloreşte în iulie-august, florile fiind, de obicei, albastre, rareori albe. Fructul este o capsulă ce conţine de la una până la 10 seminţe mici, lucioase, de culoare maro. Seminţele de in sunt valoroase nu numai pentru industrie, ci şi pentru practicile medicinal-naturiste.

Substanţe active importante: grăsimi, protide, heterozide, acid galacturonic, mucilagii şi, mai ales, uleiul în cantitate foarte mare (până la 40%). Seminţele, dar şi restul plantei, conţin o ciano-glucozidă.

Întrebuinţări. În terapia medicinală se folosesc seminţele ca atare, seminţele macerate şi decoctul. În combinaţie cu alte plante medicinale, seminţele de in pot fi utilizate şi sub formă de cataplasme. Seminţele de in au calităţi de agent purgativ, emolient, antiseptic, sedativ, laxativ. Inul este folosit în cazul constipaţiilor, a cistitelor, abceselor şi furunculelor, precum şi pentru a trata inflamaţiile tubului digestiv. Pentru a beneficia de cunoscutele efecte laxative ale inului se vor îngurgita seminţe întregi, în timp ce pentru a trata inflamaţiile intestinale se vor lua seminţe macerate.