miercuri, 12 septembrie 2012

Bicicleta

In sfarsit, saptamana trecuta mi-am luat bicicleta. Lucrul asta nu e deloc simplu aici, in Hanovra, cu toate ca sunt zeci de magazine cu fel de fel de biciclete, ale caror preturi merg de la 200 si pana la 3000 de euro. Nu e simplu tocmai pentru ca dintr-o asemenea varietate de specii  e cu adevarat dificil sa alegi una. Nu e ca pe vremea adolescentei mele, cand te duceai la magazinul universal si, daca aveai noroc sau pile, gaseai acolo o semicursiera Sputnik. O luai, ajustai seaua, o incalecai si te duceai in lumea ta. Acum e nebunie, ce sa mai discutam. Am rugat un tip din magazin sa-mi aleaga el bicicleta potrivita si ce sa vezi, m-a dus direct la una de la firma BOCAS, pe care scrie ca rezista la greutati de pana la 170 de kile. 
Treaba asta m-a facut sa imi pun doua probleme: cat mai am pana la 170 si ce ma fac daca trec de aceasta limita. In mod normal, mergand cu bicicleta slabesti. Dai jos, cu conditia sa fii perseverent. Asa ca nu ar trebui sa ajung la 170. Dar lucrurile, asa cum bine se stie, au o evolutie a lor, perversa, independenta de vointa ta. Nu este exclus sa obtii razultate contrare celor propuse. In cazul bicicletei mele, ma gandeam la urmatorul scenariu: fac o tura de 10 -15 kilometri, vin acasa si ma pun pe mancat si baut. Bag pana nu ma mai pot misca si apoi zic ca am facut miscare cu bicicleta in ziua respectiva. Rezultatul o sa fie sigur unul neplacut, pentru ca in maximum un an o sa ma fac cat cei care nu au voie sa se suie pe bicicletele BOCAS.
Dilema mea a fost simpla: nu am bicicleta, mananc si beau normal, ramanand la greutatea de acum. Imi iau bicicleta, incep sa fac efort, dupa care mananc si beau dublu. Cum e mai bine? Sa-mi iau sau nu bicicleta? Pana la urma am ales sa-mi iau, cum ziceam. Am plecat de la magazin calare si am parcurs 3,3 km dintr-un foc, ceea ce pot spune ca nu mi-a fost chiar usor, dupa ce nu m-am mai suit pe o bicicleta de zeci de ani. Sigur, aici nu e munte, deci am pedalat pe loc drept. In plus, bicicleta are 7 viteze si daca obosesti, n-ai decat sa treci la una mai mica. Fapt e ca m-am descurcat, am ajuns cu bine acasa, am bagat bicicleta in garaj, apoi am topit doua beri. In ziua urmatoare, duminica, am plecat cu familia si am ajuns pana aproape de scoala Mariei, mergand pe langa Maschsee. Ne-am oprit la un wurst si o bere (apa pentru Maria, evident), apoi am venit pe partea cealalta a lacului. In total, cred  ca am facut vreo 20-25 de kilometri. Ce sa zic - mi-a priit.
Azi ma duc din nou sa fac niste ture. Sper sa fie totul OK. 
Bicicleta mea BOCAS
Semicursiera Sputnik


Un comentariu:

  1. Cu puţină disciplină veţi avea un tonus excelent care, la rândul lui, vă va motiva să vă limitaţi porţiile. Am văzut la Macho al meu. :)
    Vă invidiez pistele!

    RăspundețiȘtergere

După mine!