Lăsniciorul
Denumire ştiinţifică:
Solanum dulcamara.
Prezentare. Lăsniciorul este un semiarbust ce poate avea o înălţime de până la trei
metri. Face parte din familia solanaceelor. Rizomul său este foarte puternic, lemnos,
iar tulpina, agăţătoare, poate deveni târâtoare.
Frunzele, peţiolate, au formă de
elipsă. Lăsniciorul înfloreşte în lunile de vară. Florile, de culoare violetă,
sunt grupate în inflorescenţe. Fructele, nişte bobiţe roşii (bace), sunt otrăvitoare.
Lăsniciorul creşte în locurile umede, de la câmpie până la munte. În practica
medicinală se folosesc tulpinile, frunzele, fructele. Din acestea, pentru uz
medicinal, se prepară decoct, extract apos, cataplasme. Pentru aplicaţii pe
piele se folosesc şi frunzele verzi, zdrobite.
Substanţe active
importante: solanină, solanidină, glucozide, acid dulcamaric.
Întrebuinţări.
Preparatele
din tulpinile de lăsnicior au capacitatea de a curăţa sângele, de a igieniza
sistemul circulator, de a reduce durerile şi crizele de reumatism, de a combate
bronşitele, tusea pe fond nervos şi astmul. De asemenea, lăsniciorul este
recomandat în tratarea gutei, a epilepsiei, în cicatrizarea rănilor. De
precizat faptul că tratamentul cu lăsnicior se face numai sub îndrumarea specialistului,
fiind vorba despre o plantă otrăvitoare. Planta se mai numeşte şi „dulce-amar” deoarece,
la început, când este gustată, are un gust amărui, pentru ca – sub influenţa salivei
– să devină dulce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu