Cum a scăpat potîrnichea
Eram pe cîmpul înzăpezit într-o zi de
februarie, în nădejdea să văd
vreun alai de nuntă al vulpilor si să
împuşc vreuna. La asemenea vînătoare
se trage la distanţă mare, deci aveam cu mine carabina. Zăpadă
multă, adunata în multe locuri în troieni de
viscolul care bătuse într-una înainte cu vreo două
zile.
Înaintam de-a lungul unui răzor înalt, sub care vîntul
îngrămădise omăt
mult. Mai jos alt răzor, ca şi acesta pe care mă găseam
eu, în creasta lui cu zăpada măturată,
sub buza lui cu troian. Fără veste apare un uliu
porumbar (Accipiter gentilis gallinarum). Venea ca fulgerul de-a lungul
răzorului din jos, aproape de pămînt.
Cam din dreptul mea se ridică două potîrnichi,
cu strigătul lor speriat. Stau pe locşorul
cu zăpadă puţină.
Porumbarul se repede, cotind după una, o ajunge, o loveşte,
cade cu ea la pămînt, o ia în gheare şi
pleacă. Cealaltă
potîrniche zboară de-a dreptul spre mine şi,
spre mirarea mea, se izbeşte
cu toată puterea în zăpada
groasă de sub răzorul meu. Scena n-a durat
decît cîteva clipe. După cum mi-a fost greu să
petrec cu atenţie zborul ambelor potîrnichi, care s-au despărţit
în momentul atacului, acum îmi era greu să-mi împart gîndurile între
biata victimă şi potîrnichea care s-a
izbit lîngă mine. În sfîrşit,
vreau să văd ce s-a întîmplat cu
aceasta. Desigur, o voi găsi zdrobită, cu atîta putere se izbise
în zăpada care mai avea şi o
scoarţă subţire. Găsesc
uşor locul: o gaură de
tunel. Dau zăpada la o parte şi...
zvrrrr ! pleacă potîrnichea teafără.
Dintr-o greşeală de
zbor să se îi înfundat potîrnichea
în troian? Nu cred. Să fi făcut intenţionat ingenioasa manevră, singura ei scăpare în întinderea fără spinării de acolo? Se poate, şi înclin să cred aşa.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu