Morăriţa cea zgârcită

Legenda broaştei ţestoase

Într-un sat trăia odată o babă care avea o moară. Deşi avea în casă de toate, încât ar fi putut să mai trăiască zece oameni pe lângă dânsa, baba era foarte zgârcită şi nu da la nimeni nimic  degeaba. Din vama pe care o primea de la cei care veneau să macine la moara sa, şi-a umplut casa de averi şi, cu toate acestea, se căina mereu că este vai de capul ei de săracă.

Într-o seară friguroasă, după ce închise moara, baba intră în camera sa şi începu să-şi numere banii de aur, pe care îi ţinea ascunşi într-o ladă. Deodată, se auziră bătăi în poartă şi baba trimise o slugă ca să vadă cine o deranjează. Când sluga deschise poarta, văzu doi moşnegi flămânzi şi rebegiţi de frig. Cei doi erau Dumnezeu şi Sfântul Petre, dar sluga nu avea de unde să-i cunoască. După ce salutară, drumeţii spuseră că i-a apucat noaptea pe drum şi nu au unde să doarmă, aşa că s-ar mulţumi măcar cu cu ceva de mâncare şi cu un colţişor de grajd, unde să pună capul jos.

Sluga dădu fuga la stăpână ca să-i spună totul, dar uită să închidă poarta. Cei doi moşnegi intrară în curte şi începură să cerceteze locul. Auzind ce îi cer drumeţii şi mai ales văzând că au intrat peste ea, baba îi zise slugii: „Du-te repede şi spune-le că nu am nici mâncare, nici unde să-i culc! Scoate-i afară, că altfel pun câinii pe ei!” Apoi, ca să nu fie văzută de cei doi drumeţi, baba stinse repede opaiţul şi se ascunse sub o troacă mare, în care dădea de mâncare porcilor.

Dumnezeu, care vedea şi auzea totul chiar şi prin ziduri, se înfurie la culme şi o blestemă astfel:

- Babă rea şi zgârcită, imediat să te transformi într-o broască urâtă şi mare, iar troaca sub care te-ai ascuns să te acopere ca o carapace în vecii vecilor!

De atunci se spune că există broasca ţestoasă.

Culeasă de Rodica Birău