Dramă într-un act
Domnul Spachta, frizerul, se afla în plină activitate.
Victima sa fusese temeinic săpunită de ucenic, iar dumnealui începuse s-o radă
cu toată seriozitatea şi în acest timp îi vorbea:
- Care
va să zică, i-a venit pînă la urmă şi rîndul turcului. Jigodia asta de turc s-a
întins, vorba ceea, ca o pomană ţigănească, pînă cînd italianul n-a mai putut
răbda şi a spus: „gata, de aici pînă aici”, fiţi bun, stimate domn, şi lăsaţi,
vă rog, capul pe spate.
- Noi, vechii ostaşi, stimate domn, a, asta nu-i decît o
uşoară zgîrietură, stimate domn, puturosul ăsta de băiat a uitat să săpunească
un firicel. Dar nu-i nimic, stimate domn, căpşorul pe spate. Şi cum ziceam,
noi, vechii ostaşi, ştim ce va să zică războiul, nu-i aşa? Italianul are,
stimate domn, cele mai bune arme, dar nici turcul n-o să vrea să se lase mai
prejos. Numai să nu se încurce în povestea asta Serbia, stimate domn. Balcanii
fierb, da, totul fierbe acum în Balcani, asta, stimate domn, n-a fost nimic, un
neg, atîta tot, ăsta trebuie tăiat cu briciul şi gata, nu mai creşte la loc
niciodată. Dar ce să-i faci, stimate domn, dacă marile puteri nu-i lasă nicio
bucurie. Da, da, Balcanii e un pămînt fierbinte, odată explodează, nu, stimate
domn, n-am intrat în piele, n-a fost decît un punctuleţ negru — un ungurean, cum
îi spunem noi, e mai bine să-l tai decît să-l storci. Şi să vedeţi, stimate
domn, că s-ar putea ca ungurul să deschidă graniţa şi să lase să-i intre în tară
dobitoacele sîrbeşti. Numai să nu vrea sîrbii să le vîndă mai înainte armatei
turceşti. Nu, n-au s-o facă, sunt sigur de asta, căci cel mai bine e să-i laşi
pe turci sa flămînzească, dar nici asta nu merge, stimate domn, fiindcă
dumnealor au să mîne din spatele armatei cămilele. Aşa gîndesc eu, stimate
domn, fiţi bun, vă rog, şi lăsaţi puţin capul într-o parte, aşa, vă mulţumesc,
turcul trebuie luat cu viclenie. Turcul e uns cu toate alifiile, vedeţi, chiar
acum a cedat Tripolisul, în schimb porneşte în interiorul ţării şi acolo începe
cu arabii un război mărunt şi or să taie în carne vie, da de unde, stimate
domn, asta nu e tăietură, era un coşuleţ, un mic prusac, cum îi spunem noi, şi ăsta
trebuie să dispară, da, stimate domn, războiul ăsta o să fie un război greu,
mărunt-mărunt, dar o să curgă mult sînge, nu, vă rog să nu vă speriaţi, stimate
domn, buza n-are nimic, să nu vă gîndiţi la aşa ceva, n-a fost decît puţină
spuzeală, un herpes, pe care l-am ras şi asta, credeţi-mă, e foarte bine. De bună
seamă aţi tras o spaimă azi-noapte, nici
nu e de mirare, în ziua de azi omul se sperie din te miri ce, şi dacă
izbucneşte războiul european aşa cum se vorbeşte, să te ţii, stimate domn, ce
cumplit o să fie, da, o să se ucidă fraţii intre ei, a, nu vă temeţi, stimate
domn, a alunecat un pic briciul, sîngele ăsta îl oprim numaidecît, aşa, acum e iar
totul în ordine, mda, ce bine ar fi dacă ar putea să spună aşa marile puteri,
ei, fir-ar să fie, zău dacă mai ştiu ce are briciul ăsta tocmai azi, uitaţi-vă.
parcă ar vrea să intre în turci, nu alta, e iute ca argintul viu şi ascuţit mai
abitir ca oricînd. Credeţi-mă, stimate domn, dacă n-aş avea familie, eu însumi
aş porni împotriva turcului, ştiţi, nu pentru că e necredincios, nu, de asta
mie puţin îmi pasă, n-ai decît, crede în ce vrei, dar, ştiţi, pentru că e turc.
Turcul e o puşlama, da, stimate domn, o
puşlama, uitaţi-vă numai la turcii din Praga ce fel de nădragi poartă, zău,
stimate domn, i se face omului lehamite. Şi intră spaima în el numai cînd îi vede,
ca să nu mai vorbim că atunci cînd în locul marafeturilor pe care le vinde are
la cingătoare un cuţit lung, şi altul mai scurt, şi un pistol şi încă un
pistol, şi un cosor şi te trezeşti că intră cu toate astea în tine, nu, stimate
domn, credeţi-mă, nu s-a dus decît o bucăţică mică de piele, mică de tot, acum
trebuie s-o dăm jos, că aşa nu poate să rămînă. Da, da, cu turcii nu e de
glumit, fiecare turc e ca un balaur, dar ce-i drept, şi italianul e sălbatic,
aşa că ţine-ne, Doamne, dacă povestea începe să zbîrnîie în preajma noastră. O
să iasă o păruială pe cinste, ah, pentru numele lui Dumnezeu, stimate domn, nu
vă speriaţi, imediat îl oprim, iar a fost, credeţi-mă, un coşuleţ din alea, un
mic prusac, cum îi zicem noi. A trebuit să dispară, stimate domn, altfel nu se
putea, gata, l-am tăiat şi ne-am descotorosit de el, dar dumneavoastră aţi
auzit, stimate domn, că turcii le-au şi tăiat italienilor drumul spre mare în Tripolitania?
Îi trimit acolo pe başibuzuci, frumoasă adunătură, căpşorul într-o parte,
stimate domn, acum ne bărbierim sub nas. Aşa, stimate domn, dar să ştiţi că
nici italienii nu stau pe tînjală, şi trimit şi ei acolo regiment după regiment. Numai că arabii, stimate domn, da,
arabii merg mînă în mînă cu turcii, vorba ceea, sunt de aceeaşi credinţă şi le
place şi lor grozav să taie şi să înţepe în carne vie. Dumnezeule Cristoase,
stimate domn, doar n-o să-mi leşinaţi aici, hei, Josef, stropeşte-l iute pe domnul
şi şterge-i sîngele de pe nas — aşa, stimate domn, acum e iarăşi totul în
ordine, nu, stimate domn, n-a fost vîrful nasului, ci doar un neg, ştiţi, aţi
avut pe nas un neg, s-ar putea să fi fost un semn din naştere, stimate domn, şi
ăsta, ştiţi, trebuia şi el să dispară; nu de alta, dar vă urîţea aspectul feţei, stimate domn. Dar, ca să nu uit, să ştiţi de la
mine că italienii o să aibă de furcă nu glumă cu turcii, asta de vreme ce
arabii s-au răsculat împotriva valahilor. Arabul, stimate domn, e, după
judecata mea, mai rău ca turcul, javra asta îţi taie capul... Josef, stropeşte-l
pe domnul! — Nu vă speriaţi, stimate domn, asta nu-i nimic, doar bucăţi de
piele superficială. Ştiţi, pielea asta, atunci cînd nu cedează, e afurisită
rău, aşa că mai bine să dispară, stimate domn, eu, pe cinstea mea, trag o fugă
pînă acolo, în Tripolitania, aşa, stimate domn, Josef, adă repede apa, aşa;
acum vă spălăm frumos, stimate domn, şi mai dăm o contra, aşa trebuie, stimate
domn, fără contra nu se poate, Josef, dă-mi, te rog, briciul ăla nou. Aşa, stimate
domn, aşa, căpşorul pe spate, cine şi-ar mai fi închipuit c-o să curgă iar
sînge, nu, stimate domn, n-am intrat decît în rana aceea, mai veche, să ştiţi
că eu sunt foarte atent şi prevăzător, nu, nu, eu nu vreau să-i nemulţumesc pc
clienţii mei, vă daţi seama, stimate domn, situaţia în ziua de azi e proastă în
toată lumea. Oriunde te-ai uita, nu vezi decît rebeliuni şi răzmeriţe şi, cît
ai zice peşte, curge sîngele, Dumnezeule Cristoase, stimate domn... Josef,
readu-l în simţiri, nasul, stimate domn, e întreg, povestea s-a întîmplat sub
nas, o bucăţică, un fleac, nici nu merită să mai vorbim despre asta. Acum, în
război, soldaţii s-ar desfăta dacă turcii s-ar purta aşa cu ei, ştiţi, stimate
domn, nu ştiu cum să vă spun, dar eu unul m-am zăpăcit de tot din povestea
asţa. Josef, dă-mi te rog bandajul, nu, stimate domn, nu vă faceţi sînge rău
că nu-i nimic, trece; rănile astea din tăietură se vindecă repede. Aşa, stimate
domn, acum punem frumuşel un plasture, şi dumneavoastră binevoiţi a lăsa
căpşorul într-o parte, ca să curăţăm bine şi obrazul ăsta. Ştiţi, stimate domn,
omul e, totuşi, o fiinţă însetată de sînge, să vă ţineţi cîţi orfani şi cîte
bocete şi văicăreli or să fie atunci cînd or să sosească ştirile de pe cîmpul
de bătălie. Josef, fii bun, te rog, şi înfăşoară urechea asta în hîrtie... Aşa,
acum e
totul în ordine, stimate domn, ne-a fost teamă pentru dumneavoastră cînd aţi
căzut de pe scaun ca un meteor, staţi aşa, şi îndată va fi totul în cea mai perfectă
ordine... Se spune că iar au început sa cadă meteori, stimate domn, şi că s-ar
vedea o nouă cometă. Asta, stimate domn, înseamnă război, da, da, ăsta e un
semn neînşelător, rămas din vechime. Aşa, şi-acum, stimate domn, curăţăm bine gîtul,
nu, stimate domn, fără asta nu se poate, vă rog să staţi liniştit şi să nu vă
împotriviţi, războiul e un lucru îngrozitor mai cu seamă într-o ţară atît de
sălbatică cum e Africa. Acolo, stimate domn, nu vă temeţi, sub bărbie suntem îndată
gata, ştiţi dumneavoastră, stimate domn, că acolo sălbaticii ăia obişnuiesc să
le taie prizonierilor gîtul? Da, îl înşfacă pe bietul prizonier, pun mîna pe un
cuţit lung, i-l înfig sub bărbie, cam aşa,
ţineţi-vă bine, stimate domn, îndată suntem gata, vedeţi, cam aşa, stimate
domn, pe urmă hîrşt şi capul
se duce de-a dura. Josef, fii bun te rog, ia capul ăsta şi pune-l undeva deoparte...
După
o clipă:
- Dumnezeule Cristoase Dumnezeule, stimate domn, ce
mi-aţi făcut?
Şi domnul
Spachta simte
că-l
ia
cu leşin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu