miercuri, 30 ianuarie 2013

Mici poeme in proza ale lui Baudelaire(32)

Tirsul
Lui Franz Liszt
Ce este un tirs? După înţelesul moral şi poetic, este o emblemă sacer­dotală în mîna preoţilor sau preoteselor celebrînd divinitatea ai cărei interpreţi şi slujitori sunt. Fiziceşte însă nu e decît un toiag, un adevărat toiag, o prăjină de hamei, arac de viţă, uscat, zdravăn şi drept. Împrejurul acestei cîrje, în capricioase meandre, se joacă şi zburdă tulpini şi flori, unele sinuoase şi fugare, altele aplecate ca nişte clopote sau cupe răsturnate. Şi o glorie uimitoare izbucneşte din această complexitate de linii şi culori, plăpînde ori strălucitoare.
     Nu s-ar putea spune că linia încovoiată şi spirala curtenesc linia dreaptă şi dansează împrejur, într-o mută adorare? Nu s-ar putea spune că toate aceste corole delicate, toate aceste calicii, explozii de miresme şi de culori, execută un mistic fandango în jurul cîrjei hieratice? Şi totuşi cine e muritorul nesăbuit care ar cuteza să hotărască dacă florile şi crengile din viţă cu frunze şi struguri au fost făcute pentru toiag, ori dacă toiagul e numai pretextul pentru a pune în lumină frumuseţea crengilor de viţă cu frunze şi struguri şi a florilor? Tirsul e reprezen­tarea uimitoarei voastre dualităţi, stăpîn puternic şi venerat, drag Bacant al Fru­museţii tainice şi pătimaşe. Niciodată o nimfă scoasă din fire de neînvinsul Bachus nu şi-a zgîlţîit tirsul peste capetele însoţitoarelor înnebunite cu atîta energie şi capriciu cum vă agitaţi geniul peste inimile fraţilor voştri. — Toiagul este voinţa voastră, dreaptă, hotărîtă şi neclintită; florile, plimbarea fanteziei în jurul voinţei voastre; este elementul feminin executînd în jurul bărbatului fermecătoarele-i piruete. Linia dreaptă şi linia arabescă, intenţie şi expresie, îndîrjire a voinţei, sinuozitate a verbului, unitate a scopului, varietate a mijloacelor, amalgam atotputernic şi indivizibil al geniului, ce analist ar avea detestabila îndrăzneală să vă împartă şi să vă separe?
Scumpe Liszt, prin ceţuri, dincolo de fluvii, dincolo de oraşele unde clavirele vă cîntă gloria, unde tipografiile vă tălmăcesc înţelepciunea, oriunde aţi fi, în strălucirile vieţii veşnice ori în pîclele ţărilor visătoare ce le mîngîie Gambrinus, improvizînd cîntece ale desfătării sau ale inefabilei dureri, sau încredinţînd hîrtiei meditaţiile noastre abstruse, cîntăreţ al Voluptăţii şi al Neliniştii eterne, filozof, poet şj artist, vă salut întru nemurire!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!