marți, 14 mai 2013

Cainii comunitari

Deschid televizorul ca sa vad ce scandal o mai fi la ordinea de zi - ca la noi nu se poate fara un scandal. Si ce sa vezi? Iarasi e vorba de cainii vagabonzi. Nu stiu cine s-a gandit sa propuna o lege prin care cetatenii prinsi ca hranesc cainii comunitari sunt amendati cu sume consistente. Tot felul de iubitori de animale protesteaza - ca de obicei cand e vorba de dulai - impotriva acestei initiative, care, de altfel, trebuie sa recunoastem ca e cretina. Ma si gandesc la felul in care politia comunitara o sa-si trimita oamenii sa se ascunda prin boscheti (gonindu-i, desigur, pe boschetarii de acolo) si sa pandeasca lumea, ca sa ii prinda pe cei care hranesc animalele fara stapan. Iata-l pe vajnicul agent repezindu-se si punand mana pe o batranica amarata care, din coltucul ei de paine, a aruncat un sfert unui catel cu ochii umezi. Si tot asa - n-am chef sa dezvolt.
Asociatiile care papa de 20 de ani bani grei pentru padocuri, adaposturi, eliberari de ursi si salvari de cai (dar care n-au fost in stare sa salveze nici macar unul dintre miile de mistreti ucisi cu sange rece de macelarii lui Tiriac doar ca sa se distreze), fac si ele o galagie de neinchipuit. "Pai cum asa, chiar sa nu mai hraneasca lumea cainii? Sa moara saracutii de foame? Sa trebuiasca sa cheltuim noi banii cu adevarat pe mancarea lor? Asa ceva este inadmisibil!" Si da-i si lupta.
Realitatea e ca in Romania relatia om-caine este ceva de neimaginat pentru cei din tarile civilizate. Oamenii si cainii, in dulcea noastra patrie, isi impart in mod echitabil teritoriul. Este o adevarata intrepatrundere a raselor, pe unde te duci dai de jivine mai mult sau mai putin dragute, care dau din cozi sau te musca de gambe, dupa cum le e dispozitia, iar in imediata lor vecinatate se tavalesc prin colbul strazii copii pentru soarta carora nu protesteaza nimeni.. Si situatia asta tine din vremea lui Burebista. Smecherii post-ceausisti au gasit rapid si aici o metoda de stors bani: au infiintat asociatii si fundatii si au papat fonduri de toate felurile, de la cele locale pana la cele europene. Problema cainilor, cu toate astea, nu s-a rezolvat. Un om normal la cap nu este interesat daca fundatia nu stiu care hraneste din fonduri proprii 364 de jiviganii fara stapan, care stau pe banii nostri in custi cu peretii desenati cu oase stilizate, de vreme ce pe strazile patriei se afla inca un milion de comunitari liberi si hamesiti. Banii nostri nu trebuie sa mearga spre un numar fix de caini care fac burta mare mancand graunte cu proportia mineralelor calculata stiintific. Nu, banii nostri trebuie sa rezolve definitiv problema cainilor comunitari. Scurt si cuprinzator.
Cred ca in Germania unul din doi oameni are un patruped, pe care il plimba in fiecare zi si pe care-l hraneste dupa regulile nutritiei canine. Nu exista nicaieri, oriunde te-ai duce, un comunitar. Ori asta inseamna ca problema comunitarilor a fost rezolvata. Cum? Nu stiu. Autoritatile romane sa faca bine si sa ia legatura cu cele germane. Crin Antonescu, in loc sa deverseze necuviinte la adresa Angelei Merkel, sa vina si sa se intereseze ce e de facut (altceva decat rostirea zilnica, de minim 50 de ori, a cate unei formule anti-Basescu). 
Parerea mea este urmatoarea: cainii comunitari ar trebui stransi efectiv, cu totii, dusi intr-un loc special si omorati prin mijloace stiintifice, cu minimum de suferinta.
In fiecare an, cu ocazia celei mai mari sarbatori a crestinilor - Pastele - romanii ucid milioane de miei, fiinte nevinovate, care nu musca, nu omoara copii, nu sperie lumea. Romanii ucid aceste milioane de miei si apoi le infuleca linistiti carnea, spunand ca asa sarbatoresc ei Invierea lui Cristos. Dar cand se pune problema omorarii unui numar comparabil de caini comunitari - si asta o singura data, nu an de an, imediat aceiasi romani sar pana la tavan si incep sa vorbeasca de cruzime, salbaticie etc. Eu cred ca e ceva putred aici.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!