Denumire ştiinţifică: Rosmarinus officinalis.
Prezentare. Rozmarinul este un
subarbust din familia labiatelor, întâlnit în flora spontană din zona
mediteraneană. În România, rozmarinul este cultivat ca arbust ornamental sau ca
plantă medicinală. Înălţimea acestei frumoase plante poate atinge cel mult, doi
metri. Frunzele rozmarinului, de formă aciculară, pieloase, rămân mereu verzi.
Florile au culoarea albastră, rareori albă, violacee sau chiar roşie. Rozmarinul
înfloreşte în lunile aprilie, mai şi iunie. Pentru întrebuinţări medicinale se
recoltează frunzele şi tulpinile tinere de rozmarin, acestea din urmă cu tot cu
frunze şi flori. Preparatele şi extractele de rozmarin sunt utilizate şi în
industria parfumurilor, rozmarinul fiind o plantă aromatică.
Substanţe active importante: ulei esenţial (în frunze, în proporţie de 12%), cetone, camfor, cineol,
tanin, acid rozmarinic.
Întrebuinţări.
Uleiul
de rozmarin este un calmant recomandat în durerile reumatismale, ale articulaţiilor,
în nevralgii sau în hemiplegii. Este tonifiant şi revitalizant, fiind folosit în
anemii, astenie, oboseală îndelungată, boli cardiovasculare. Uleiul de rozmarin
are şi proprietăţi antiseptice. Preparatele pe bază de rozmarin sunt indicate şi
în amnezie, astm, boli ale ficatului (hepatită acută, ciroză hepatică), tulburări
de funcţionare a creierului, hipotensiune, impotenţă, frigiditate, dischinezie
biliară, dureri de inimă. Cu decoct din frunze de rozmarin se poate combate mătreaţa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu