Faceti-va bine (266)

Salcâmul

Denumire ştiinţifică: Robinia pseudoacacia.

Denumiri populare: brebene, lemn alb, salcâm alb, acacie.

Prezentare. Salcâmul, atât de cunoscut la noi, este un arbore exotic, originar din America. Face parte din familia leguminoaselor şi poate atinge înălţimea de 30 de metri, uneori şi mai mult. Scoarţa salcâmului este puternic crestată. Frunzele sunt uşor cărnoase, mici şi au formă de elipsă. Salcâmul înfloreşte în lunile mai şi iunie, florile fiind alb-verzui sau roz deschis, grupate sub forma unui ciorchine. Florile au miros frumos, sunt plăcute la gust şi au o mare valoare meliferă. Fructele sunt nişte păstăi de maximum 10 cm lungime. 

Salcâmul creşte în zonele de câmpie şi deal, mai puţin la munte. Este cultivat sau poate fi întâlnit în flora spontană – în păduri amestecate, în păduri de salcâm sau ca arbori singuratici. Pentru nevoi medicinale se recoltează florile, dar pentru unele tratamente se recoltează şi scoarţa. Din flori şi scoarţă de salcâm se prepară, în principal, infuzie şi decoct.

Substanţe active importante: doi compuşi specifici – robinina şi acaciina, apoi uleiul volatil şi glucozidele flavonice.

Întrebuinţări. Preparatele de flori de salcâm sunt un antitusiv eficient. Scoarţa este folosită în prepararea unei infuzii necesare în diminuarea hiperacidităţii gastrointestinale şi a ulcerului. Infuzia de salcâm este recomandată în gastrite hiperacide, ulcer gastroduodenal, arsuri gastrice, insomnii, migrene, afecţiuni ale tractului respirator. Efecte medicinale (de exemplu, în tratarea insomniilor, dar nu numai) au şi florile consumate proaspete, mai ales în salate sau în amestec cu miere de albine.

Salcâmul japonez

Denumire ştiinţifică: Sophora japonica.

Denumiri populare: salcâm boieresc, soforă.

Prezentare. Salcâmul japonez, un arbore din familia papilionaceelor, este cultivat ca arbore ornamental – puţină lume cunoscându-i proprietăţile sale medicinale. Este un copac puternic, ce poate ajunge la 30 de metri înălţime. Frunzele sale, penat-compuse, sunt ceva mai mari decât ale salcâmului obişnuit, fiind păroase pe partea inferioară şi, totodată, mai deschise la culoare pe această parte. Florile, de culoare albă cu reflexe verzui, sunt grupate. Fructul salcâmului japonez este o păstaie mare. Valoare medicinală, în cazul salcâmului japonez, au florile, culese cu puţin timp înainte de a înflori. Bobocii florali ai acestui salcâm conţin circa 20% rutozide – un compus deosebit de important în tratarea afecţiunilor circulatorii. 

Substanţe active importante: glicozide flavonice, alcaloizi, pectine, mucilagii, ulei eteric, rutozide.

Întrebuinţări. Preparatele din florile şi bobocii de salcâm japonez sunt remedii pentru o serie întreagă de afecţiuni cardiovasculare. Bogăţia de compuşi face din salcâmul japonez un leac deosebit de util pentru tratamente privind îmbunătăţirea circulaţiei periferice, hemoroizii, tulburările de circulaţie la nivelul articulaţiilor, hipertensiunea arterială, glaucomul, unele afecţiuni ale ficatului. Potrivit unor cunoscători ai medicinii tradiţionale din Orientul îndepărtat, salcâmul japonez este utilizat şi pentru combaterea cancerului.