sâmbătă, 31 august 2013

O poveste a lui Voltaire (10)

Robia
Abia intrase în târguşorul egiptean şi se şi văzu înconjurat de o mulţime de oameni. Toţi strigau:
— Uite, ăsta a răpit-o pe frumoasa Misuf şi l-a omorât pe Cletofis!
— Oameni buni, spuse el, să mă ferească Dumnezeu s-o răpesc pe frumoasa voastră Misuf! E prea cu toane! Cât despre Cletofis, nu l-am omorât, m-am apărat numai împotriva lui. Voia să mă omoare pentru că i-am cerut foarte umil îndurare pentru frumoasa Misuf pe care o bătea fără milă. Eu sunt străin şi vin să caut adăpost în Egipt. Şi nu-i de crezut că, odată ce am venit să cer ocrotirea voastră, m-am apucat să răpesc o femeie şi să omor un om.


vineri, 30 august 2013

Pagini din istoria marlăniei universale

Asa cum stie toata lumea, scandalul de la Ministerul Transporturilor s-a incheiat prin numirea Ramonei Manescu in functia de ministru. Ramona Manescu este membru vechi al PNL si prietenă apropiata a sotiilor celor doi lideri USL - Ponta si Antonescu.
La ceremonia de investire a noului ministru a participat si numitul Crin Antonescu - presedinte al Senatului si, totodata, al partidului care a sustinut-o pe Manescu. Individul a stat in stanga presedintelui Romaniei, asa cum prevede protocolul, pana cand doamna ministru a depus juramantul. Dupa care, exact in momentul in care Basescu isi incepea alocutiunea, Antonescu s-a intors, a dat mana cu Zgonea - presedintele Camerei Deputatilor, si a plecat. Da, a plecat pur si simplu, intr-un gest de marlanie cum rar mi-a fost dat sa intalnesc si care va ramane, probabil, in istoria marlaniei universale.



joi, 29 august 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(3)

Veţi privi cu Gelsomino cum purcede Pisicuţa Şchioapa, zveltă, din perete
Cel dintîi lucru peste care dădu Gelsomino cînd intră în ţara aceea străină, fu o monedă de argint. Sclipea pe pămînt, lîngă trotuar, la vedere. „Ciudat, gîndi el, că n-a ridicat-o nimeni. Eu nu las să-mi scape prilejul. Cu puţinii mei bani s-a zis de ieri seară, iar azi încă n-am deschis gura, nici măcar să înghit o bucăţică de pîine. Dar mai întîi să întreb dacă banul ăsta nu l-o fi pierdut careva din jur."
Gelsomino se apropie de un pîlc de oameni ce bom­băneau privindu-l, şi le arătă moneda:
— A pierdut cineva dintre dumneavoastră, dom­nilor, banul ăsta? întrebă Gelsomino cu un glas sub­ţirel, ca să nu-i sperie.
Cară-te de-aici, îi răspunseră ei, şi arată mo­neda asta cît mai puţin cu putinţă, dacă nu-ţi arde de vreo nenorocire.


In casa bunicilor (20)

O vorbă de-a bunicii
— I-auzi!
Bunicul s-a oprit cu gazeta în mijlocul etacului.
Începe sa citească din nou, cu glas şi mai tare, articolul despre Vasile Alecsandri.
Bunica şi bunicul l-au cunoscut pe „Conu' Vasile". Vorbesc despre el numai cu preamărire.


Faceti-va bine (279)

Scorușul de munte
Denumire știinţifică: Sorbus aucuparia.
Denumire populară: scoruș păsăresc.
Prezentare. Scorușul de munte este un arbore ce aparţine familiei rozaceelor, înălţimea sa fiind de maximum 10 metri. Coroana este bogată, cu frunze imparipenate. Florile au culoare albă, iar fructele, de mărimea unui bob de mazăre, sunt acrișoare și au culoare roșie. Scorușul este o plantă meliferă. Crește în flora spontană – prin pădurile de munte, dar nu în zonele de mare înălţime.  Valoare medicinală au fructele, cunoscute sub numele de scorușe. Substanţe active importante – vitamina C în cantitate mare, sorbină, sorbit, acid  specific.


Poate în seara asta...

Acum vreo două săptămâni, Maria și-a adus iarăși aminte că vrea tot felul de animale: arici, broască țestoasă, căluț etc. Ca să trăim aici cu doi bichoni și celelalte vietăți ar fi cam mult, așa că i-am explicat pe îndelete că mai are de așteptat numai câțiva ani (vreo 7, de fapt) până la majorat, după care o să-și poată face toate chefurile și fanteziile în domeniul animalelor de casă ori de curte. Dar ea a insistat și a insistat, până am cedat (ca de obicei) și am acceptat să luăm o broască țestoasă de uscat. Cât despre arici, ne-am înțeles să mergem până la o asociație care se ocupă cu aceste animale și să vedem ce ne spun acolo despre subiectul în cauză.


luni, 26 august 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(2)

Vecinii nu trebuie să-ți știe misterele: că vocea ta pîrguiește perele
Într-o dimineaţă, Gelsomino se duse în livadă şi văzu că toate perele sînt coapte. Aşa-s ele, perele, fără să sufli o vorbă, se pîrguiesc pe îndelete şi-ntr-o bună dimineaţă numai ce te pomeneşti cu dînsele coapte şi tocmai bune de cules.
„Păcat, îşi zise Gelsomino, că n-am adus cu mine şi scara. Dar tot mă reped s-o iau de-acasă şi am să iau şi prăjina, să pot scutura şi crengile cele mai de sus."
Deodată însă îi căşună o idee, poate cel mai răz­leţ gînd din acel ceas:
     


duminică, 25 august 2013

Mici intamplari cu animale (158)

Bigamie la păsări
La păsări, legătura dintre sexe — „căsnicia" — după specii, uneori ia forma poligamiei, bărbătuşul împerechindu-se de-a valma cu mai multe femele şi lăsînd apoi acestora toată grija cuibului şi a creşterii puilor, sau a monogamiei, în care caz perechile stau laolaltă un sezon de cuibărit sau, mai rar, toată viaţa, iar bărbătuşul ia parte la trudele clădirii cuibului şi ale creşterii puilor. Monogamia e adeseori slăbită de încercările de aventuri amoroase, trecătoare, ale soţului. Am putut însă ob­serva între alţii şi eu un caz de bigamie.


In casa bunicilor (19)

Spițeria bunicii
Vine Măriuca cu broboada strâmbă ş-un sughiţ în piept.
— Coniţă, ţaţa trage să moară.
„Ţaţa"-i bucătăreasa; nevasta lui Buţirchi.
Bunicul se ridică în picioare, gata să se clatine şi să cadă din nou în fotoliu.
Bunica nici nu se clinteşte.


Trei milenii de umor (25)

La o consfătuire redacţională, Ross a spus:
    În acest număr, de la prima pînă la ultima pagină, nu se găseşte nicio anecdotă!
    Această observaţie aţi făcut-o şi săptămîna trecută, a in­tervenit James Thruber.
    Bineînţeles! Dar în acest număr sunt şi mai puţine anec­dote ca de obicei!
Mike Berger, reporter al ziarului „New York Times“, cu toată miopia cunoscută pe care o avea, s-a prezentat ca voluntar în cel de-al doilea război mondial. La controlul medical al recruţilor s-a strecurat abil, iar tabelul pentru proba vederii l-a învăţat pe de rost. Reîntors ca grav rănit, cu gradul de sergent, a fost întrebat cum i-a mers pe front.
    Minunat, a răspuns Berger. Cred că sunt singurul soldat care a luat parte la acest război şi care n-a văzut nimic din el.


O poveste a lui Voltaire (9)

Femeia bătută
În calea lui, Zadig se călăuzea dupa stele. Constelaţia Orionului şi strălucitorul Sirius îl îndreptau spre polul lui Canopus. El admira aceste mari globuri de lumină care în ochii noştri nu par decât nişte slabe scântei, în timp ce pământul, care nu este decât un punct imperceptibil în natură, este socotit de lăcomia noastră drept ceva foarte mare şi foarte ales. Zadig şi-i înfăţişa pe oameni aşa cum sunt într-adevăr, nişte gângănii care se mănâncă unele pe altele pe un strop de noroi. Această imagine adevărată îi împrăştie durerea, arătându-i nimicnicia fiinţei lui şi a Babilonului.


Faceti-va bine (278)

Scorțișoara
Denumire știinţifică: Cinnamomum ceylanicum; Cinnamomum cassia; Cinnamomum zeylanicum.
Prezentare. Scorţișorul este un arbust exotic, întâlnit în flora din Indochina și Australia. Face parte din familia lauraceelor. Frunzele scorţișorului au formă ovală și sunt consistente, puternice, uniform cerate. Florile de scorţișor au un miros plăcut,  foarte persistent. Produsul de interes economic, dar și medicinal, care se obţine de la acest arbust, este scorţișoara. Aceasta nu este altceva decât coaja care se recoltează de pe ramurile tinere ale arborelui de scorţișoară. Această coajă are, atunci când este recoltată, un gust acru-dulceag, mirosul fiind înţepător și aromat. Prin uscare intensă, această coajă devine ceea ce cunoaștem noi sub numele de scorţișoară. Pentru nevoi medicinale se prepară infuzie sau decoct, mai ales decoct – simplu sau în combinaţie cu alte ceaiuri, sucuri sau vin. 


Gelsomino in tara mincinosilor(1)

Gelsomino  răspunde  la  catalog,  marchează în  plasă, apoi vine partea cea mai curioasă
Aceasta e povestea lui Gelsomino, aşa cum el în­suşi mi-a povestit-o, şi fiindcă am ascultat-o toată aproape c-am asurzit, cu toate că-mi vîrîsem în urechi o jumătate de kilogram de vată.
Vocea lui Gelsomino e într-adevăr atît de răsună­toare, că atunci cînd vorbeşte, ca să zic aşa — în şoaptă — îl pot auzi chiar şi pasagerii avioanelor cu reacţie aflaţi la zece mii de metri înălţime deasupra nivelului mării şi al creştetului lui Gelsomino.
Astăzi, el este un tenor celebru, cunoscut de la un pol la altul al pămîntului şi poartă un nume de ar­tist, răsunător şi puţin pompos, pe care nu merită să-l pomenim aici, pentru că îl veţi fi întîlnit de o sută de ori în ziare.


Din povestile lui O. Henry (21)

Aceluia ce aşteaptă
Pustnicul din Hudson se grăbea spre peştera sa cu o agitaţie neobişnuită.
Peştera era pe vîrful unei creste mici a munţilor Catskill care se aventurase pînă la marginea fluviului, şi pen­tru că nu avusese bilet a trebuit să se oprească acolo. Munţii cei mici erau împăduriţi şi plini de veveriţe feroce şi ciocănitori care ameninţau toţi trecătorii văratici. Ca o panglică albă, prost cusută, între poala verde a dealurilor şi dantela înspumată a marginii fluviului, se întindea un drum de pietriş. O cărare îngustă şerpuia de la drumul comod, pe înălţimea stîncoasă, spre peştera pustnicului. La o milă în susul fluviului se găsea hanul Viewpoint, unde orăşenii veneau în timpul verii; îşi părăseau apar­tamentele răcoroase, ventilate electric, ca să fie trans­portaţi prin soarele dogoritor, în şalupe zbîrnîitoare ali­mentate cu benzină, de aceşti Mordrezi(*) cu picioarele în formă de fuse, oferindu-le cea mai slabă pavăză.


sâmbătă, 24 august 2013

Somnul de veci (24)

DOUĂZECI ȘI PATRU
A doua zi dimineaţă ploua din nou, o ploaie pie­zişă şi cenuşie, ca o perdea de mărgele de cristal. M-am trezit cu o senzaţie de inerţie şi oboseală, m-am sculat în picioare şi m-am uitat pe fereastră, având încă în gură gustul tenebros şi aspru al familiei Sternwood. Eram gol de viaţă ca buzunarele unei sperietori. M-am dus în bucătărie şi-am băut două ceşti de cafea neagră. Poţi să simţi scârbă şi după alte lucruri, nu numai după băutură. Mie femeile îmi fac scârbă.


In casa bunicilor (18)

Pasiența bunicului
Bunicul face o pasienţă pe canapea, cu motanul la spate.
Bunica-i prin casă. Aici. Dincolo. Vine. Pleacă. Face. Drege.
Nici un copil bolnav în pat cu jucăriile nu-i mai cuminte decât bunicul cu pasienţa şi motanul. Nu se grăbeşte. A pornit la drum lung, ca ţăranii cu carul cu boi. Îşi potriveşte cărţile una câte una, le aşază frumos, cu grijă şi evlavie, stă, se uită, se socoate, pune o carte peste alta, iar poposeşte, se uită la ninsoare — pasienţa albă a ferestrelor —, se uită peste umăr să vadă ce face motanul — doarme — şi iar rămâne cu pasienţa. Uneori parcă se supără, abia, o supărare care nu-i un nour, ci un abur care trece peste faţa lui. Alteori dă din cap, ca şi cum ar spune: „Te-am prins, hoţomane, aici mi te-ascundeai!" Aşa vorbesc şi copiii când sînt singuri cu păpuşile lor.


Sub apa cu Elena Kalis




vineri, 23 august 2013

Faceti-va bine (277)

Sclipeții
Denumire știinţifică: Potentilla erecta.
Denumire popuiară: scrântitoare.
Prezentare. Sclipeţii sunt o erbacee perenă. Fiind o plantă care aparţine familiei rozaceelor, sclipeţii au o floare foarte frumoasă, de culoare galbenă. Rizomul este cilindric, consistent, gros de circa doi centimetri. Din acest rizom bogat cresc tulpinile aeriene, grupate, cu o înălţime redusă (max 50 cm).


O poveste a lui Voltaire (8)

Gelozia
Nenorocirea lui Zadig izvorî chiar din fericirea lui şi mai ales din meritele sale. În fiecare zi stătea de vorbă cu regele şi cu Astarte, augusta sa soţie. Farmecul vorbelor lui era sporit şi de dorinţa de a plăcea, care este pentru suflet ceea ce este podoaba pentru frumuseţe. Tinereţea şi gingăşia lui lăsară pe nesimţite în sufletul Astartei nişte urme de care la început nici ea singură nu-şi dădu seama.


Din povestile lui Haruki Murakami(3)

Cuţitul de vânătoare
Două geamanduri pluteau în largul mării, legate una de alta, ca două insule gemene. Erau pătrate, cu latura cam de patru metri. De la mal până la ele făceam, înotând pe burtă, cincizeci de mişcări şi de la o geamandură la alta, treizeci. O distanţă tocmai bună pentru a înota.
Apa era aproape nefiresc de limpede, încât, dacă te uitai în jos, vedeai lanţul gros şi greutatea de beton de la capătul lui ce ancora geamandura. În jur erau recife de coirali. În acest punct apa avea trei-patru metri adâncime. Nu erau deloc valuri, aşa că geamandurile stăteau aproape nemişcate în bătaia soarelui arzător, resemnate parcă. Deasupra, erau acoperite cu un fel de iarbă artificială, iar pe o latură aveau montată o scară de metal.


Un inventar al lumii făcut de Andrei Pleșu


Fete mari, porumbi uscaţi,
Lacrimi, scări şi capi pătraţi
Mangafale, pişicheri,
Poponari, savanţi, străjeri,
Zahăr acru, veselie,
Fuste, bani pe veresie,
Găinuşe, gâsculiţe,
Iepuri, lei în puşculiţe,
Spiritişti, popi, regi, tramvaie,
Carne de berbec ori oaie,
Versuri, măcelari, tristeţe,


Urlete

Întâi de toate trebuie să-ţi alegi o zi. N-are importantă cum ţi-o alegi, oricum toate zilele sunt la fel. Poate să fie ziua ta, ori prima zi din noul an, poate să fie ziua cea mai lungă, ziua când vin peştii, ziua copilului sau ziua a treia după ce o să vezi prima barză din acel an. După ce-ai făcut alegerea, trebuie ca nimeni şi nimic în afară de moarte să nu te mai poată face să te răzgândești. Poate să dea Domnul pe lume o ploaie cu spume şi să sufle-un vânt atât de tare încât munţii să-i răstoarne - dar să nu te-ntoarne: aceea va fi ziua şi nu alta.


Mici intamplari cu animale (157)

Înainte cu cîţiva ani m-am pomenit că o pereche de rîndu­nele şi-a făcut cuib în casa mea într-un loc cu totul neobişnuit. În încăperile de la subsol se intra printr-un pridvor cu tavan destul de scund. În această intrare se găsea un bec electric sim­plu, dintre cele obişnuite în asemenea locuri, deasupra cu abajur de tinichea în formă de farfurie. Pe această farfurie şi-a făcut cuibul perechea de rîndunele.


Faceti-va bine (276)

Schinelul
Denumire știinţifică: Cnicus benedictus.
Denumiri populare: șofran sălbatic, iarbă amară.
Prezentare. Schinelul, o plantă din familia compozitelor, este puţin cunoscut  omului obișnuit. În orice caz, seamănă întrucâtva cu șofranul de cultură. Pentru uz medicinal se recoltează și se prelucrează vârfurile tinere, cu tot cu flori, din care, în mod obișnuit, se face infuzie. Alte preparate medicinale realizate pe bază de schinel: decoct, tinctură, extract, pilule. 



In casa bunicilor (17)

Nănoaia
A venit Nănoaia — cea cu gutuile — în vizită la bunici. Nănoaia e mai bătrână decât bătrâneţea. De aceea, sania Nă­noaiei intră în ogradă, ca dricul, şi trage la scară.
— Nănoaia, — zice bunica către bunicul.
— Lasă că-ţi mai ţine de urât, Elencule, — zice bunicul, şi se duce la birou, închizând uşa după el.
— Da' tu unde-mi pleci, potaie?
— Mă duc să-mi fac lecţiile, bunică.


marți, 20 august 2013

Din cazurile lui Sherlock Holmes (1)

Scandal în Boemia
          Pentru Sherlock Holmes, ea este întotdeauna Femeia. Foarte rar l-am auzit numind-o altfel. In ochii lui, ea domină și eclipsează întregul sex feminin. Nu că ar fi simţit el vreun sentiment înrudit cu iubirea pentru Irene Adler. Pentru mintea lui rece, precisă, dar admirabil de echilibrată, toate sentimentele - şi mai ales iubirea — erau respingătoare. Era, ca să zic aşa, cea mai bună maşină de raţionat şi de observat din lume, dar postura de îndrăgostit nu i s-ar fi potrivit deloc. Nu vorbea niciodată de pasiunile dulci decât cu ironie şi dispreţ. Erau lucruri admirabile pentru observator — excelente pentru dezvăluit motivele şi acţiunile bărbaţilor. Dar ca gânditorul profesionist să admită astfel de tulburări în temperamentul lui delicat şi ajustat cu rafina­ment însemna să introducă un factor care l-ar fi distras şi ar fi putut arunca îndoieli asupra tuturor rezultatelor lui mentale. Nici nisipul într-un instrument sensibil sau o zgârietură pe una din lupele lui de înaltă performanţă n-ar deranja mai tare decât un sentiment puternic într-o fire ca a lui. Şi totuşi, pentru el nu exista decât o singură femeie, iar acea femeie era defuncta Irene Adler, de dubioasă şi îndoielnică amintire.


Din povestile lui Victor Eftimiu (5)

Răsplata Profetului
     Nu ţi s-a întîmplat vreodată, scumpe cititorule, să iu­beşti pe cîte cineva, să-l aperi de cîte ori e vorbit de rău şi la urmă să vezi că toată dragostea ta a fost în zadar? Te miri cum îţi răsplăteşte cel pe care ţi l-ai crezut prieten! Ba de multe ori, chiar năzuinţele noastre ne înşală. Îţi jertfeşti toată viaţa ca s-ajungi la o ţintă şi vezi că ceea ce ai visat n-a fost vrednic de atîta luptă. Palatul muncit o viaţă-ntreagă se năruieşte într-o clipă.


luni, 19 august 2013

Un pictorial incendiar



A nu recunoaște că ai greșit

Acum ceva vreme, uitându-mă la textul scris de un amic virtual şi atârnat pe peretele lui de Facebook, am depistat o eroare: scrisese „ce bine e să fi independent”, în loc de „ce bine e să fii independent”. Eroare pe care, de altfel, o comit foarte mulţi oameni în zilele noastre, în aşa măsură încât tare mă tem că nu mai e mult şi Academia va propune noi reguli de ortografie, printre care şi cea care elimina complet cel de-al doilea i şi cel de-al treilea i. Vom vedea atunci în cărţi dialoguri de tipul:


Cateva portrete ale lui Berenice Abbott




Marin Preda si diferentele dintre sat si oras

Cîți oameni cunoaştem?
     Trebuie să mărturisesc că nu văd în Bucureşti în cîteva luni atîta lume cîtă văd în cîteva zile ori de cîte ori mă duc pe la mine prin sat. E cazul să exprim aici o îndoială cu privire la formula de existenţă a orăşeanului comparată cu aceea a omului care trăieşte într-un sat. Trebuie să te saturi de oraş ca să începi să reflectezi la modul de viaţă în comunităţi mici, în care individualismul e moderat de privirea vecinului sau de ochii uliţei, care te vede cînd pleci de-acasă şi cînd te întorci. Dacă nu eşti atent, ţi se aud şi şoaptele, fără să mai vorbim că toată lumea ştie cum îţi creşti copiii, cum te porţi cu părinţii şi cum îţi iubeşti nevasta. Asta e foarte rau, ar zice cineva înspăimîntat de ideea că viaţa sa personală s-ar desfăşura ca pe o scenă, ca pe un podium imens, în care fiecare ar fi şi spectator şi actor.


Faceti-va bine (275)

Schinduful
Denumire știinţifică: Trigonella foenum graecum.
Denumire populară: sfindoc.
Prezentare. Schinduful este o plantă erbacee anuală, originară din zona Mării Mediterane. Face parte din familia leguminoaselor. Tulpina – ramificată, cilindrică, poate ajunge la maximum 75 cm înălţime. Frunzele sunt alterne, trifoliate. Florile au culoare ușor gălbuie sau liliachie și apar în lunile iunie și iulie. 


duminică, 18 august 2013

Flanela lui Ursachi

Îți amintești desigur flanela violetă,
flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem
în cea mai frumoasă din serile noastre;



vineri, 16 august 2013

Despre datorie (2)

CRITON(2)
SOCRATE Admitem oare că nu trebuie în niciun fel să săvîrşim cu bună ştiinţă o nedreptate? Sau putem crede că într-un anume fel ne e îngăduit s-o săvîrşim, iar în altul nu? Ori poate admitem — aşa cum am căzut de acord adesea, că săvîrşirea unei nedreptăţi nu este, în niciun fel, nici ceva bun, nici ceva frumos? Să se fi spulberat oare în aceste puţine zile toate vechile noastre convingeri dobîndite împreună? Am putut noi, Criton, la anii noştri, bătrîni cum suntem, să ne amăgim atîta vreme cu credinţa că discutăm serios, cînd de fapt noi eram aidoma unor copii? Sau poate totuşi ce ne spuneam noi pe atunci rămîne adevărat mai presus de orice, indiferent dacă mulţimea spune aşa sau altfel şi indiferent dacă trebuie să trecem prin încercări mai grele sau mai uşoare ca aceea de acum, şi anume că pentru acela care săvîrşeşte o nedreptate aceasta este, fără excepţie, ceva rău şi înjositor? Ce crezi, admitem acest lucru sau nu?


Setea de sânge și bani a unei principese

O frumoasă ştire soseşte din SUA, unde o doamnă pe nume Irina şi soţul ei au fost arestaţi pentru organizarea de lupte ilegale de cocoşi. Bineînţeles că acolo se paria la greu şi doamna Irina câştiga o grămadă de bani. Poliţia statului Oregon - stat pe teritoriul căruia doamna Irina deţine o fermă împreună cu soţul ei pe nume John Wesley Walker, i-a înhăţat pe cei doi, care riscă puşcărie până la 5 ani şi confiscarea fermei. Poliţiştii au găsit la fermă dovezi privind organizarea luptelor de cocoşi, inclusiv dispozitive metalice speciale care le sunt montate cocoşilor pe picioare, pentru ca rănile pe care şi le produc în timpul luptelor să fie mortale.
Partea cea mai frumoasă a ştirii este că doamna Irina nu este o persoană oarecare, ci fiica regelui Mihai I de România. Ori asta mie mi se pare că spune ceva despre familia regală.


miercuri, 14 august 2013

Eliberarea lui Becali

Aflu cu satisfacţie că judecătorii nu i-au permis lui Becali să se ducă acasă pentru trei luni. El va rămâne în puşcărie până la ispăşirea pedepsei pe care a primit-o pentru faptele lui. În acelaşi timp, văd în presă că a apărut un individ care se oferă să execute el pedeapsa în locul lui Becali, susţinând că respectivului infractor ar trebui să i se spună Maria-Ta şi nu să stea la puşcărie.


Despre datorie (1)

Eu nu va zic mai mult: cititi de la un cap la altul acest dialog al lui Platon, luati aminte si apoi ganditi-va la mizeria morala a unor Nastase, Antonescu, Voiculescu, Ponta etc.
CRITON
SOCRATE Ce-i cu tine aici atît de devreme, Criton? Sau o fi tîrziu?
CRITON E foarte devreme.
SOCRATE S-a luminat de ziuă?
CRITON Abia mijesc zorile.
SOCRATE Şi cum de s-a înduplecat paznicul închisorii să te lase să intri?
CRITON Am fost de-atîtea ori pe-aici, Socrate, încît mă ştie bine; şi-apoi, l-am îmbunat şi eu cu ceva.


Din spatele portii negre (7)

Lampa
Dimineaţa însorită, moare pe turle pe la nămiezi. 0 înserare precoce umbreşte lumea şi se îngroaşă. La 4 şi jumătate ciorile ţin sfat zgomotos în ulmii din faţa celulelor, croncănesc în cor, se ridică-n aer grămezi şi cad iarăşi în arbori, ca într-o groapă un pământ aruncat în vînt, odată cu o sută de lopeţi.
Pe clopotniţa plumburie, învelită de curând, alte ciori se aşează pentru noapte, pe reliefurile religioase ale frizei de sus, cele mai de sus adăpostite de streaşina rece. Ele îşi caută atitudinea repaosului, ca nişte bolnavi, îşi găsesc cu greu cel mai comod echilibru, pe care şi-l părăsesc mereu protestând, ca şi cum îngerii pe creştetul cărora sălăşluiesc se mişcă, le smulg aripile negre şi le muşcă de gheare.


In casa bunicilor (16)

Duminica
— Trai, nineacă, zice bunica de cu sâmbătă seara. Mâni, ai să te umfli de lene.
Dar îl deşteaptă ca şi luni, marţi, miercuri, joi, vineri şi sâmbătă.
— Hait, scoală. Du-te la Hală cu bunicu-tău.
Duminică dis-de-dimineaţă bunicul târguieşte la Hală. Numai viscolul l-ar putea opri, adică bunica. Dar afară ninge liniştit. Bunica asistă la pregătirile de ducă.
— Închide şoşonii lui bunicu-tău.
Bunicul are blană de nurcă.
— Ajută lui bunică-tău să-şi puie blana.
Bunicul are fular de mătasă ecoseză, căciuliţă de lutru şi gu­ler la fel.


marți, 13 august 2013

O poveste cu vrăjitoare a lui Cehov

Păcătosul din Toledo
„Celui ce va arăta unde se află vrăjitoarea care se ascunde sub numele de Maria Spalanzo, sau celui ce o va aduce vie sau moartă în faţa judecătorilor, i se vor ierta toate păcatele.”
Iscălită de episcopul Barcelonei şi de patru jude­cători, această înştiinţare se putea citi pe toate zidu­rile cetăţii, într-una din acele zile, demult apuse, care vor rămâne de-a pururi o ruşine de neşters în istoria Spaniei, şi poate chiar în aceea a omenirii.


Disperarile tanarului Cioran (7)

Asupra tristeții
Dacă melancolia este o stare de reverie, di­fuză şi vagă ce nu atinge niciodată o adîncime şi o concentrare intensă, tristeţea, dimpotrivă, prezintă o seriozitate închisă şi o interiorizare dureroasă. Poţi fi trist în orice loc; dar într-un plan închis, tristeţea cîştigă în intensitate, precum într-unul deschis melancolia creşte. Carac­terul de concentrare al tristeţii rezultă din fap­tul că ea se naşte aproape totdeauna dintr-un motiv determinat, pe cînd în melancolie nimeni nu are precizat în conştiinţă un determinant ex­terior. Ştiu de ce sunt trist, dar nu ştiu de ce sunt melancolic. 


Somnul de veci (23)

DOUĂZECI ȘI TREI    
 Holul blocului de apartamente era pustiu de data asta. Pe sub palmierii din hârdaie nu mă aştepta niciun gangster ca să-mi dea ordine. M-am suit cu liftul automat până la etajul meu şi-am apucat-o pe coridor, urmărit de melodia surdă a unui aparat de radio din dosul unei uşi. Simţeam nevoia să beau ceva şi mă grăbeam s-o fac. N-am aprins lumina din odaie. M-am dus direct la bucătărioară şi m-am oprit brusc după câţiva paşi. Era ceva în neregulă. Plutea ceva în aer, un miros. Jaluzelele erau lăsate, iar razele felinarelor de pe stradă se strecurau pe la margini, luminând vag încăperea. Am rămas pe loc şi-am ascultat. Mirosul din aer era un parfum, un parfum greu şi greţos.




Faceti-va bine (274)

Scânteiuța
Denumire știinţifică: Anagallis arvensis.
Prezentare. Scânteiuţa este o plantă ușor de recunoscut și prin faptul că tulpina și ramurile sale sunt la nivelul solului, numai rareori fiind erecte. Florile de scânteiuţă sunt roșii sau albastre, dezvoltându-se pe tot parcursul verii și la începutul toamnei – planta aceasta având o lungă perioadă de înflorire. Scânteiuţa este mai degrabă o buruiană decât o plantă de fâneaţă. Face parte din familia primulaceelor.  Pentru nevoi medicinale se recoltează toată planta, în perioada ei de maximă vegetaţie, adică puţin înainte de înflorire. Prin prelucrare se obţin extracte, tincturi, macerate, cataplasme, pulbere. 



luni, 12 august 2013

Duhul fericirii

„Vântul suflă unde voieşte şi tu auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici încotro se duce” zice Cristos în evanghelia lui Ioan. La fel e şi cu fericirea: nu ştii când vine, nici unde dispare. Când o prinzi, trebuie s-o trăieşti la maxim, poate că nu te mai întâlneşti cu ea atât de curând.
Eu, unul, sunt vizitat rar de duhul fericirii, care suflă şi el unde voieşte, precum vântul. Când lipseşte multă vreme, mă gândesc că nu am niciun rost pe pământ. Mă văd ca pe o fiinţă demnă de tot dispreţul şi mă întreb dacă n-ar fi mai bine să dispar.


Constanta - un judet de milogi

L-am vazut pe primarul de Constanta, Radu Mazare, filmat la ultima sedinta de consiliu local. Omul era imbracat in camasa, pantaloni scurti si slapi. Da, slapi. Ziceai ca a iesit din baie. Poate ca de acolo si iesise. Poate venea direct de pe plaja, unde avusese altercatia cu fotbalistul Petrolului, tunisianul Hamza, care acum zice ca nu mai vede cu un ochi din pricina loviturilor pe care le-a primit de la oamenii primarului. Sau poate venea de la o intalnire cu presedintele CJ Constanta, Nicusor Constantinescu, omul care cand simte ca-l ia somnul opreste masina oriunde s-ar afla - de exemplu in intersectie - si se culca. Nici n-are importanta de unde venea. Ceea ce conteaza e cum venea.


In casa bunicilor (15)

Popa Pădure
— În Iordan botezându-te tu, Doamne...
S-a întunecat antretul, de mătăhălos ce-i popa Pădure venit la bunici cu zi-ntâi.
Popa Pădure ar putea fi popă şi la urşi: la cei negri. Zbârnâie ca furtuna glasul lui de bas, în stare să cutremure şi o mitropolie.
Dascălul e un fel de ţâr holbat lângă mâna popii. Şi el are nasul roş.


sâmbătă, 10 august 2013

Trei milenii de umor (24)

Publicistul francez Adrien Hebrard, fostul redactor şef al ziarului „Temps", a sintetizat esenţa jurnalismului în felul ur­mător: „Savoir — faire — savoir faire — faire savoir»

Un jurnalist diletant l-a atacat pe bonapartistul Paul de Gassognac într-o franceză lamentabilă. Acesta i-a răspuns:
   Dacă mă jigniţi, eu ridic cu plăcere mănuşa aruncată de dumneavoastră. Ca ofensat am voie să aleg armele. Voi alege ortografia. Cu aceasta vă consider deja ca şi mort!


Poveste fără morală

A fost odată o fetiţă pe nume Alicia, care avea un căţel pe nume Raf. Era un căţel de rasă, prietenos şi jucăuş, iar Alicia îl iubea foarte mult. Părinţii fetiţei plecau adeseori de-acasă, şi în timpul cât ei lipseau, Alicia rămânea cu Buni şi cu Raf. Pentru că Buni era tare bătrână şi nu putea să se descurce cu Raf, care trăgea de lesă cât putea el de tare, căţelul era scos la plimbare ba de câte un vecin binevoitor, ba de o nepoată a lui Buni care locuia în acelaşi bloc. De multe ori, însă, nemulțumită de felul în care ceilalți se achitau de sarcină, Buni lua lesa şi meargea afară cu Raf, cu toate că mama Aliciei, Amelia, o rugase mult să nu mai facă astfel de lucruri. Dar Buni era o persoană care nu ţinea cont de nimeni şi făcea lucrurile numai şi numai după cum credea că e mai bine, aşa că ieşea în continuare cu Raf.


joi, 8 august 2013

Șpaga eternă

În anul 437 înaintea lui Cristos, filosoful grec Socrate a fost condamnat la moarte şi obligat să bea o cupă cu otravă. Motivul? Coruperea tinerilor atenieni prin dialogurile pe care le purta cu ei la tot pasul. În timp ce aştepta liniştit în celulă sosirea zilei în care trebuia să bea otrava, unul dintre discipolii lui, pe nume Criton, a încercat să-l salveze de la moarte.
Platon relatează discuţia dintre Socrate şi Criton, desfăşurată chiar în celula în care era închis filosoful. Iată începutul acestei discuţii:


După mine!