Denumire știinţifică: Cinnamomum ceylanicum; Cinnamomum cassia; Cinnamomum
zeylanicum.
Prezentare. Scorţișorul este un arbust exotic, întâlnit în flora din
Indochina și Australia. Face parte din familia lauraceelor. Frunzele scorţișorului
au formă ovală și sunt consistente, puternice, uniform cerate. Florile de
scorţișor au un miros plăcut, foarte
persistent. Produsul de interes economic, dar și medicinal, care se obţine de
la acest arbust, este scorţișoara. Aceasta nu este altceva decât coaja care se
recoltează de pe ramurile tinere ale arborelui de scorţișoară. Această coajă
are, atunci când este recoltată, un gust acru-dulceag, mirosul fiind înţepător și
aromat. Prin uscare intensă, această coajă devine ceea ce cunoaștem noi sub
numele de scorţișoară. Pentru nevoi medicinale se prepară infuzie sau decoct,
mai ales decoct – simplu sau în combinaţie cu alte ceaiuri, sucuri sau vin.
Substanţe active importante: ulei eteric, rezine, glucide, mucilagii, pectine, taninuri.
Întrebuinţări. Scorţișoara are efecte relaxante, tonice, antimicrobiene,
antiparazitare, cicatrizante, aperitive. Este folosită pentru ameliorarea unor
afecţiuni ale aparatului genital feminin, fiind considerată, potrivit unor
practici medicinale străvechi, și un bun afrodiziac. Scorţișoara face bine și
pancreasului, fiind indicată celor suferinzi cu pancreasul. Uleiul esenţial de
scorţișoară se folosește pentru a face poftă de mâncare, pentru calmarea
spasmelor stomacale și intestinale, pentru ușurarea digestiei. Aceste aplicaţii
terapeutice demonstrează că scorţișoara este și un calmant întotdeauna
binefăcător, contribuind la aducerea organismului în parametrii lui
funcţionali.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu