— I-auzi!
Bunicul s-a oprit cu gazeta în
mijlocul etacului.
Începe sa citească din nou, cu
glas şi mai tare, articolul despre Vasile Alecsandri.
Bunica şi bunicul l-au cunoscut
pe „Conu' Vasile". Vorbesc despre el numai cu preamărire.
— Aud.
— „Tinerelul'' de la gazetă îl ia
foarte de sus pe Vasile Alecsandri. A fost — zice el, i-a trecut vremea, nu mai
este.
— Auzi, Elencu?
— Aud.
Bunicul citeşte c-un tremur în
glas. Nu poate isprăvi.
— Cum de rabdă pământul pe-un astfel
de ticălos?
— Stai binişor, Alecule, îl
potoleşte bunica. Ia să vă spun eu una. O ştiu de la babaca. Era pe vremea ceea
un doctor mare la Ieşi, da' foarte beţiv. Într-o noapte îl ia la un bolnav,
chiar de la crâşmă. Se duce doctorul de voie, de nevoie, şi cum dă cu ochii de
bolnav, dă să-i ia pulsul. „Măi", îi spune el „n-ai nimica. Te-ai îmbătat
ca un porc". Şi dă să plece. „Stai, domnule doctor", îi spune omul,
„că nici n-ai pus mâna pe mine. Ţi-ai luat pulsul dumitale"... Aşa-i şi cu
condeierul tău de la gazetă, Alecule. El îi prost, nu Conu' Vasile...
Bunicul respiră adânc şi zâmbeşte
împăcat.
— Deşteaptă mai eşti mata,
Elencule.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu