luni, 30 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(11)

Dac-un pictor nu trage meşteşugul de păr, atunci frumosul poate deveni adevăr 
Bananito a rămas cu gura căscată ascultînd cum Gelsomino şi Şchioapa îşi istoriseau boroboaţele. Pic­iorul ţinea încă în mînă şişul, dar acum nu-şi mai amin­tea nici el precis de ce îl luase.
  Ce voiaţi să faceţi cu el? îl întrebă, bănuitoare, Şchioapa.
   E ceea ce mă întreb şi eu, răspunse Bananito. Dar, aruncînd o privire în jur, fu iarăşi cuprins de cea mai neagră disperare: îşi avea în faţă tablourile, iar tablourile erau urîte ca şi capitolul nouă al acestei po­vestiri.
  După cîte îmi dau seama, dumneavoastră sunteţi pictor, zise cu respect Gelsomino, care nu avusese încă timp să facă această descoperire.
 


Micul prinţ (7)

       În cea de-a cincea zi, tot datorită oii, mi se dezvălui şi această taină din viaţa micului prinţ. Deodată, fără nici o pregătire, mi-a pus o întrebare, rod al unor gânduri multă vreme frământate în tăcere:
          - O oaie, dacă mănâncă arbuştii, mănâncă şi florile?
          - O oaie mănâncă tot ce nimereşte.
          - Chiar şi florile cu spini?
          - Da. Chiar şi florile cu spini.
          - Păi atunci, spinii la ce folosesc?
       


O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (2)

Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul (partea a doua)
     Într-o dimineaţă, la aproape patru luni după ce începuse terapia, George a ve­nit la şedinţă fluierând şi în mod clar vesel. Imediat am co­mentat această schimbare.
Da, cu siguranţă mă simt bine astăzi, a recunoscut George. Nu ştiu de ce. N-am mai avut niciunul dintre gându­rile mele de patru zile şi nici nevoia de a mă întoarce în anu­mite locuri. Poate din această cauză. Poate că încep să văd lumina de la capătul tunelului.
Totuşi, în ciuda faptului că nu mai era preocupat de simptomele sale, George nu părea mai dornic să se ocupe de rea­lităţile dureroase ale vieţii de acasă sau ale copilăriei lui. Reluându-şi felul de a fi „Joe Cool", vorbea în mod deschis despre aceste realităţi doar la îndemnul meu, fără să aibă vreun sentiment real despre ele. Apoi, chiar înainte de sfârşi­tul şedinţei, m-a întrebat complet pe neaşteptate:


Mici intamplari cu animale (164)

Pentru derutarea duşmanului
A fost adeseori observată şi descrisă manevra potîrnichii cu pui prin care aceasta încearcă să atragă asupra ei atenţia duşmanului, luînd fel de fel de atitudini care o prezintă be­teagă, neputincioasă, pradă uşoară. In felul acesta îndepăr­tează primejdia de la locul unde îi sînt ascunşi puii. Este o comportare care pune întrebări. Oare această metodă de sal­vare a puilor este proprie potîrnichilor sau o aplică şi alte păsări? E pusă în practică numai faţă de duşmanul-om sau şi faţă de alţii? O astfel de acţiune, care presupune raporturi de cauzalitate destul de complicate şi o ascuţită şiretenie, poate fi trecută numai în tainele instinctului sau îşi are parte în alcătuirea ei şi inteligenţa? Argumente pot fi aduse pentru încercări de soluţionare a acestei din urmă întrebări şi într-un sens şi în altul. Problema e de domeniul psihologiei animale. La primele două întrebări dau un răspuns precis observările certe. Prima am mai scris-o undeva.


Faceti-va bine (288)

Soia
Denumire ştiinţifică: Glycine hispida; Soja hispida.
Prezentare. Soia îşi are originile în China şi Japonia, fiind – alături de orez – una dintre cele mai hrănitoare plante. Aparţine familiei leguminoaselor, fiind o erbacee anuală. Soia are frunzele paripenat-compuse, moi, de un verde intens pe faţa expusă  la soare. Florile sunt mici şi au culoare albă sau violetă. Fructul este o păstaie, care conţine boabe. Aceste boabe, folosite în alimentaţia curentă, dar şi în industrie, au şi proprietăţi medicinale. Pentru uz medicinal se prepară lapte de soia, făină de soia, germeni de soia. 



O poveste a lui Voltaire (18)

Vasiliscul
Ajuns la o pajişte frumoasă văzu mai multe femei care căutau ceva cu mare băgare de seamă. Îşi îngădui să se apropie de una dintre ele şi să întrebe dacă putea să aibă cinstea să le ajute în căutarea lor.
— Cu neputinţă, răspunse siriana; numai o femeie poate să atingă cu mâna ceea ce căutăm noi.
— Ciudat! zise Zadig. Aş îndrăzni să vă rog să-mi spuneţi ce lucru e acela pe care numai o femeie are voie să pună mâna.


O poveste adevarata a lui Morgan Scott Peck (1)

Bărbatul care a făcut un pact cu diavolul
   George fusese dintotdeauna o persoană lipsită de griji sau aşa credea el până în acea după-amiază de la începu­tul lui octombrie. E adevărat că avea grijile obişnuite ale unui agent de vânzări, ale unui soţ, ale unui tată a trei copii şi ale unui proprietar de casă cu un acoperiş prin care uneori se scurgea apa şi cu o peluză care trebuia mereu ninsă. Este, de asemenea, adevărat că era o persoană neobişnuit de îngrijită şi de ordonată, având tendinţa să se îngrijoreze mai mult de­cât alţii dacă iarba de pe peluză creştea puţin mai mult sau dacă zugrăveala casei se crăpa. Şi este adevărat că seara, chiar la asfinţitul soarelui, el trecea mereu printr-un straniu amestec de tristeţe şi groază. Lui George nu îi plăcea vremea asfinţitului. Dar această stare dura doar câteva minute. Uneori, atunci când era ocupat cu vânzările sau când cerul era înno­rat, nu mai observa deloc apusul.


duminică, 29 septembrie 2013

Pregatirea si infulecarea unei capsuni

In acest articol va voi arata cum se prepara o capsuna in vederea infulecarii cu ajutorul unui device simplu si eficient, pe care va recomand sa nu mai stati pe ganduri si sa-l achizitionati (de unde, n-am habar). Ia priviti:


vineri, 27 septembrie 2013

Gelsomino in tara mincinosilor(10)

Sub ochii lui Domisol, mîhnitul maestru, Gelsomino cîntă pe scenă măiestru
 Trezindu-se, cetăţenii găsiră lipite pe la toate colţurile de stradă afişe cu următorul cuprins:
"In această dimineaţă, (dar nu la orele 48 fix) cel mai slab tenor, Gelsomino, cîine între cîini, reîntors după nereuşita şi după eşecurile obţinute pe scenele celor mai de seamă teatre din Europa şi America, nu va cînta deloc la Teatrul Comunal. Cetăţenii sunt rugaţi să nu vină. Biletele de intrare nu costă nimic."


Micul prinţ (6)

O! Prinţ micuţ, descopeream aşa, puţin câte puţin, taina micii şi însinguratei tale vieţi. Timp îndelungat tu n-avuseseşi, ca să te desfeţi, decât farmecul apusurilor de soare. Un proaspăt amănunt, pe care l-am aflat în cea de-a patra zi, de dimineaţă, când mi-ai spus:
          - Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide să vedem un apus de soare...
          - Dar trebuie să aşteptăm...
          - Ce să aşteptăm?



         



O poveste a lui Voltaire (17)

Pescarul
Căindu-şi mereu soarta şi socotindu-se drept o pildă de nenorocire, Zadig ajunsese la un râu. Pe mal şedea întins un pescar care ţinea cu o mână leneşă un năvod, parcă gata să-l scape, şi îşi ridica ochii la cer.
— Sunt negreşit cel mai nenorocit om de pe pământ, spunea pescarul. Am fost, după cum spune toată lumea, cel mai vestit negustor de brânză şi smântână din Babilon şi am pierdut toată averea. Am avut cea mai frumoasă femeie pe care un om de teapa mea poate s-o aibă şi femeia asta m-a lăsat. Îmi mai rămăsese o căsuţă prizărită, mi-au dărâmat-o şi pe aceea. Acum stau într-un bordei, n-am alt mijloc de trai decât pescuitul şi nu prind niciun peşte. Năvodule, de acum nu te mai arunc în apă, am să m-arunc chiar eu în ea.


Faceti-va bine (287)

Socul
Denumire ştiinţifică: Sambucus nigra.
Denumiri populare: coramnic, soc negru, iboz.
Prezentare. Socul este un arbust înalt de patru-cinci metri, sub formă de tufă, cu frunze imparipenat-compuse şi flori alb-gălbui sau chiar albe, dispuse în inflorescenţe. Aparţinând familiei caprifoliaceelor, socul face parte din genul Sambucus, gen care cuprinde o serie întreagă de arbori şi arbuşti. Scoarţa socului este crăpată, accidentată. Planta se remarcă prin măduva albă, aflată în cantitate mare în interiorul tulpinilor, în detrimentul părţii lemnoase. Înfloreşte în lunile iunie şi iulie. Fructele au culoarea neagră sau roşie. 



Batjocorirea artistilor

Daca tot am pomenit de Arsinel si de transplantul lui de rinichi, mi-am adus aminte de incredibila cainare a celor care in vremea lui Ceausescu au fost "mari artisti" si acum sunt "muritori de foame". Am pus ghilimele ca sa arat ca lucrurile astea sunt spuse de altii. Ce-i drept, astfel de cainari se auzeau cu precadere in vremea guvernelor Boc. Veneau atunci la Antena 3 tot felul de domni si doamne la a treia tinerete si vorbeau cu patos despre ce-a fost si ce-a ajuns cate un artist - ba Gheorghe Dinica, ba Ion Lucian, ne erau prezentati drept victime ale infioratorului satrap Boc, care le-a taiat pensiile si asa de mizerie si care ii condamna la moarte prin infometare etc, etc. Bineinteles ca n-a murit nimeni din cauza lui Boc, dar orice prilej era bun pentru o noua ațîțare impotriva lui Basescu. 


Rinichiul maestrului

Am stat mult si m-am gandit la episodul transplantului de rinichi in care a fost implicat Alexandru Arsinel. M-am uitat atent la pozitiile adoptate de diverse persoane, ONG-uri, etc. Multi cred ca Arsinel a luat un rinichi peste rand, doar pentru ca el este Arsinel si nu nea Anton de la scularie. Altii au spus ca marele, uriasul, extraordinarul profesor Lucan din Cluj stie el mai bine ce face si au explicat cum e treaba cu compatibilitatea. Au venit apoi cei care cred ca oamenii care asteapta sa apara cate un rinichi ar trebui operati in ordinea vechimii. Altii au spus ca nu, nu vechimea conteaza, ci gravitatea cazului, sau varsta pacientului. In urma discutiilor, acuzelor etc, Arsinel a declarat ca se simte iarasi foarte rau si s-a dus inapoi in spitalul de la Cluj. Au iesit apoi actorii (Stela Popescu, Rodica Stamate etc) si i-au adus lui Arsinel elogii care pe mine, unul, m-ar fi facut sa ma simt cam jenat. In sfarsit, au aparul unii care s-au adresat justitiei, cerand pedepsirea unui domn care a facut declaratii impotriva imensului, fantasticului profesor Lucan. Scandalul continua.


Mandria de a fi roman

Nu mai suport ineptiile pe care le vehiculeaza toti dobitocii pe tema mandriei de a fi roman. Ce e aia frate, sa fii mandru ca esti roman? Aud ziceri de genul "Nadia Comaneci, gimnasta care ne-a facut mandri ca suntem romani". Stai asa, ca mie mi se pare ceva putred aici. Care e legatura intre performanta Nadiei Comaneci si mandria mea de roman? Cum vine asta? Imi si imaginez milioane de romani mergand pe strazi cu pieptul inainte, imbujorati de emotie, cu privirile stralucind - cam asa cum mergea Becali cand candida la presedintia Romaniei - si explicand tuturor: "a luat Nadia 10 la Montreal!". 


joi, 26 septembrie 2013

Mici intamplari cu animale (163)

Porunca de la societatea de vînătoare era aspră: vulpile, din pricina cărora ar fi puţini iepurii şi potîrnichile, trebuie stîrpite. Bătrînul paznic Ţiplea ştia că această poruncă e pri­pită şi n-are rost, dar porunca-i poruncă şi trebuie împlinită dacă eşti sub ea.


O poveste a lui Voltaire (16)

Tâlharul
Ajunse la hotarul care desparte Arabia pietroasă de Siria. Tocmai trecea pe lângă un castel destul de întărit când văzu ieşind din el nişte arabi înarmaţi.
Îl înconjurară strigând:
— Tot ce ai e al nostru şi tu eşti al stăpânului.
Zadig, drept răspuns, scoase sabia. Slujitorul lui, care era curajos, făcu la fel. Uciseră pe cei dintâi arabi care puseră mâna pe dânşii. Numărul lor spori. Zadig cu slujitorul lui nu şovăiră şi se hotărâră să moară luptând. Doi oameni se apărau împotriva unei mulţimi întregi. O luptă ca asta nu putea să dureze multă vreme. Stăpânul castelului, numit Arbogad, văzând de la o fereastră minunile de vitejie pe care le făcea Zadig, se coborî în grabă şi, poruncind oamenilor lui să se dea la o parte, îi scăpă pe cei doi călători.


miercuri, 25 septembrie 2013

Povesti cu si despre sex(9)

Aflam cu veselie ca in Suedia este permisa masturbarea in public. Conditia este una singura: sa nu faci chestia asta pentru sau in fata unei persoane anume. Bravo, Suedia! Ai reusit sa asimilezi ejacularea - componenta pana acum intima a actului sexual, cu un scuipat oarecare... 
Asadar, sa zicem ca eu ma duc intr-un loc public din Suedia, ma asez la o terasa si comand beri. Stand eu linistit si savurand respectiva licoare, ma uit cum trece lumea in sus si in jos prin locul ala public. Si ce sa vezi, dintr-odata imi cad ochii pe o femeie din cele despre care spunea raposatul Tibi B (Dumnezeu sa-l ierte!) "ba, pe lumea asta sunt femei facute in ciuda p..ii." Adica, mi-a explicat el, femei pe care, daca n-ar fi tot felul de cutume, reguli, restrictii, procedee etc, ai avea toata indreptatirea sa le iei frumos de mana, sa le tragi mai spre partea aia pe care scrie "Nu calcati pe iarba" si sa le reg... sa le reglezi mecanismele... Ma rog...


Gelsomino in tara mincinosilor(9)

Vocea din pivniţă-l dădu de gol pe Gelsomino lui Domisol
     Gelsomino, poate că vă mai amintiţi, adormise într-o pivniţă, pe o grămadă de cărbuni. Patul său nu era, într-adevăr, prea din cale-afară de moale, (parcă atunci cînd eşti tînăr mai faci caz de comoditate!) căci bucăţile de cărbuni, cu colţurile lor, îi îm­pungeau coastele, dar asta nu-l împiedică totuşi să viseze.
     Taman în mijlocul visului, băiatul începu să fre­doneze. Mulţi oameni au obiceiul să vorbească prin somn; Gelsomino îl avea, din păcate, pe acela de a cînta prin somn. Iar cînd se trezea, nu-şi amintea nimic. Vo­cea, poate pentru a se răzbuna pe îndelungile tăceri la care stăpînul o silea în timpul zilei, îi juca astfel de farse (ca să-şi ia şi dînsa revanşa pentru împrejurările în care Gelsomino o obliga să nu crîncnească).

 




Micul print (5)

        Descopeream în fiecare zi câte ceva în legătură cu planeta, cu plecarea, cu călătoria lui. Lucrul acesta se petrecea încetul cu încetul, pe măsură ce-i scăpa întâmplător câte un gând. Aşa se face că, în cea de-a treia zi, am aflat de năpasta baobabilor.
          A fost tot datorită oii, căci deodată micul prinţ m-a întrebat, cuprins parcă de-o mare îndoială:
          - E-adevărat, nu-i aşa, că oile mănâncă arbuşti?
          - Da. E adevărat.
          - Aha! Îmi pare bine.
         


Faceti-va bine (286)

Smochinul
Denumire ştiinţifică: Ficus carica.
Prezentare. Smochinul este un arbust mediteranean foarte apreciat pentru fructele sale. Face parte din familia moraceelor. Apare şi în flora din România, îndeosebi în zonele cu influenţă mediteraneană. Înălţimea maximă a smochinului oscilează în jurul a cinci metri. Frunzele smochinului, deosebit de puternice, cărnoase şi cu un miros specific, plăcut, sunt mari, cu o formă palmat-lobată. Smochinul are florile femele şi flori mascule grupate, fiori ce formează o inflorescenţă adăpostită într-un receptacul floral. Acest receptacul se va transforma în smochină. Pentru cure, pentru hrănire curentă, pentru aplicaţii medicinale se folosesc smochinele bine coapte, care se consumă ca atare sau sub formă de sirop, decoct, macerat. Există şi aplicaţii medicinale în care nu se folosesc fructele, ci frunzele şi latexul de smochin. 


Cafeaua lui Brenciu

In fiecare dimineata, Facebook-ul este invadat de sute si sute de mii de mesaje pe tema cafelei. Modelul general al acestor mesaje este urmatorul: eu beau o cafea, banuiesc ca beti si voi, deci o bem impreuna. In cele mai multe cazuri, textul este insotit de o poza in care se vede o cescuta din care ies aburii inmiresmati, asezata pe o masuta pictata. 


marți, 24 septembrie 2013

O poveste cu copii si parinti a lui Marin Preda

Şerpi pe hîrtie  
Cîntă-mi, zeiţă, mînia ce-aprinse pe doi fii ai Ardea­lului cînd auziră că tatăl lor şi-a desfăcut casa din satul natal şi s-a mutat în satul mamei lor vitrege... Pline de şerpi erau scrisorile pe care vîntul le aducea şi le arunca în noua bătătură a tristului tată... Dragii mei părinţi, în primele mele rînduri de scrisoare pe care vi le pot comunica, ne găsim sănătoşi, care sănătate vă do­rim şi dumneavoastră, aşa cum aţi făcut cu procedeul cînd aţi plecat din sat, să ştiţi, viaţă de trăit nu mai aveţi cu mine, că sunteţi un fel de oameni escroci, în faţa lumii plecaţi din sat şi nu-mi lăsaţi din partea mamei nimica să vă fie ruşine, n-am fost eu acasă că nu duceaţi voi nimica, că aţi dus voi mai înainte, nu vă temeţi că vă bate Dumnezeu, că sunteţi


Somnul de veci (31 - final)

TREIZECI ŞI UNU
Servitoarea cu ochi blânzi şi cu figură de cal mă conduse în salonul lung, în cenuşiu şi alb, de la etaj, cu draperii sidefii căzând în falduri pe duşumea şi cu mochetă albă. Budoarul unei vedete de cinema, un loc pentru farmec şi seducţie, artificial ca un picior de lemn. Momentan, salonul era gol. Uşa se închise în urma mea, cu o grijă neobişnuită, ca o uşă de spital. O măsuţă pe rotile, pentru servit micul dejun se afla alături de şezlong. Tacâmurile de argint străluceau. În ceaşca de cafea se vedea scrum de ţigară. Am luat loc şi-am aşteptat.
Raymond Chandler


Deputatul microcefalilor

Judetul Vaslui, despre care aflu ca este cea mai saraca zona din Uniunea Europeana, a votat pentru ca in Parlamentul Romaniei sa fie reprezentat de un profesor pe nume Victor Cristea. De ce l-or fi votat vasluienii exact pe Victor Cristea, nu e greu de inteles. Individul a fost timp de 16 ani primarul Valsuiului, calitate in care, dupa cum scrie presa locala, n-a facut altceva decat sa ingroape orasul. Iata un citat dintr-un editorial al lui Dumitru Tanasuc aparut in cotidianul vasluian "Vremea noua":


luni, 23 septembrie 2013

Cianuri si mizerie morala

Fiind eu fan Basescu, desigur ca nu ma uit la televiziunile Varanului, ci la B1. Asta pentru ca B1 e singurul post unde poti auzi si ca Ponta e un plagiator ordinar, si ca Antonescu este un chiulangiu, si ca Oprescu e vinovat pentru moartea copilului sfasiat de caini. In plus, acest post transmite toate conferintele de presa ale lui Basescu. Am zis "ma uit?" Am exagerat. Vreau sa spun ca atunci cand sunt momente mai speciale, deschid televizorul si dau pe B1. 
 


USL Comicul

Va mai aduceti aminte de personajul supranumit Ali Comicul? In 2003, cand regimul lui Saddam era pe duca, acest domn - pe numele lui real Muhammed Saeed al-Sahaf, era ministru al informatiilor in Irak si aparea la televizor pentru a sustine ca totul este in regula, situatia se afla sub control, tot ce se spune despre caderea Bagdadului sunt minciuni si dezinformari etc. In spatele lui explodau bombe, omul tresarea, se uita peste umar, apoi revenea si zicea ca totul merge conform planului, invadatorii americani fug mancand pamantul, Irakul este o mare forta militara, apoi POOOOOOC! o noua explozie, un nor gros de fum, tremurau imaginile ca la cutremur, Ali Comicul se replia, isi dregea vocea si continua: Presedintele Saddam este in fruntea armatei, ii fugareste pe cotropitori, mai e putin si cu totii vor invata ce inseamna sa musti tarana infrangerii. 


Mici intamplari cu animale (162)

Treceam printr-o pădure de fag tînără, în care securea cru­ţase ici-colo cîte un copac marc, semincer. Văd o veveriţă care se caţără pe un trunchi gros, alergînd pe el în sus ca pe loc oblu. Nu pot să trec pe lîngă o veveriţă fără să mă opresc şi să mă delectez o vreme cu giumbuşlucurile ei. Dar acesteia nu-i ardea de acrobaţii; avea un obiectiv mai utilitar, pe care l-am descoperit şi eu degrabă. Colo sus în copac se făcea o bortă mică, rotundă; după coaja de sub ea, dubită şi murdărită, se vedea că acolo-i cuib. La el îi stătea veveriţei gîndul, rîvnind şi după altă mîncare decît seminţe şi ciuperci. Deci aveam şansă să văd cu ochii mei cum atacă şi despoaie veveriţa cuibu­rile de pasăre din borţile copacilor, lucru pe care nu-l mai vă­zusem.


Somnul de veci (30)

TREIZECI
Majordomul apăru cu pălăria mea în mână. Mi-am pus-o pe cap şi-am spus:
— Ce părere ai despre starea generalului?
— Nu-i atât de slab cum pare, domnule.
— Dac-ar fi atât de slab, atunci ar fi gata de înmormântare.
— Ce-avea acest Regan de i s-a băgat aşa sub piele?
Majordomul mă privi calm şi totuşi cu o ciudată lipsă de expresie:


Plecarea lui Basescu

Mi-am dat seama ca savarseam o mare eroare: consideram ca anti-basist = uselist. Cu alte cuvinte, imi inchipuiam ca un anti-basist voteaza automat cu USL si ca oricine nu voteaza cu USL este basist. Sigur, mai exista si variante legate de PRM, PPDD etc - dar astia oricum sunt sateliti ai USL-ului, asa incat i-am bagat pe toti in aceeasi oala. La urma urmei, eu am sustinut mereu ideea de a avea doar doua tabere politice. Si acum, gratie lui Basescu, chiar imi inchipuiam ca am ajuns acolo. Dar, cum spuneam, am inteles cat de mare este eroarea pe care am comis-o.


duminică, 22 septembrie 2013

Germania - o tara de oameni educati

S-au terminat alegerile in Germania. Angela Merkel a castigat pentru a treia oara si va fi in continuare cancelar. CDU - Uniunea Crestin Democrata - a intrunit 42% din voturi - un rezultat absolut remarcabil dupa ce Europa a traversat o criza atat de dura. 
De ce este importanta victoria lui Merkel? Pentru ca ea reprezinta garantia ca Uniunea Europeana va continua sa existe si ca moneda euro va ramane puternica. Practic, Germania tine in spate intreaga economie a Europei Unite. Poporul german indura costurile, intelegand ca aceasta este calea. Sa ne gandim la planul de salvare a Greciei, care a costat peste trei sute de miliarde de euro. Germania a suportat cea mai mare parte din acesti bani si multi nemti au fost nemultumiti. "Noi muncim si banii nostri se duc la greci" au spus ei, dar in cele din urma au inteles ca fac parte dintr-o constructie, ca aceasta constructie sta sa cada si ca este nevoie ca ea sa fie sustinuta. 


Faceti-va bine (285)

Slăbănogul
Denumire ştiinţifică: Impatiens noli-tangere.
Prezentare. Slăbănogul este o erbacee anuală, aparţinând de familia balsaminaceelor. Creşte în flora spontană de la munte şi din zona subalpină, preferând umbra şi umezeala. Este o plantă înaltă – ajunge la maturitate până la 1,20 metri înălţime. Tulpina este dreaptă, consistentă, puternică. Frunzele au formă ovală, iar florile au culoarea galben-aurie, fiind punctate cu roşu. Florile au şi un element de originalitate, un pinten – ceea ce face ca planta să fie uşor de recunoscut atunci când este înflorită. Slăbănogul înfloreşte în lunile iulie şi august.  Pentru terapii se recoltează părţile aeriene.


sâmbătă, 21 septembrie 2013

Micul print (4)

        Aflasem astfel încă un lucru foarte însemnat: anume că planeta lui de baştină abia de întrecea mărimea unei case!
        Ceea ce nu prea avea cum să mă mire.
        Ştiam bine că, în afară de marile planete precum Pământul, Jupiter, Marte, Venus, cărora li s-a dat câte un nume, pe lume se mai află o puzderie de alte planete, uneori atât de mici, încât numai anevoie le poţi zări cu telescopul. Când un astronom descoperă  vreuna din ele, îi dă în loc de nume, un număr. De pildă, îi zice: „Asteroidul 3251”.
     


Spleen

Din nou senzatie de neinlaturat ca sunt un dinozaur care nu-si are locul nicaieri. De data asta, a fost un motan mare, negru si indolent cel care mi-a amintit. Am ajuns acasa si, in timp ce manevram masina, l-am vazut: mergea printre flori, agale si molatec, indreptandu-se catre gardul vecinului. In secunda in care l-am observat, mi-am spus "repede, s-o chem pe Maria". Oh, my God! De ce s-o chem pe Maria? Gata, anii aceia s-au dus. Un motan mare si negru nu e decat un motan mare si negru. Nu e nici un motan fermecat, nici un motan care vine la noi pentru Maria, nu e un motan bun, nici unul rau. S-au dus anii aia. Acum e vremea unghiilor facute, a pantofiorilor transformati in pantofi, a cutiilor cu farduri si a posterelor cu idoli atarnate pe pereti. E vremea aceea frumoasa pe care eu am uitat-o, vremea adolescentei.


vineri, 20 septembrie 2013

O poveste a lui Voltaire (15)

Ochii albaştri
— Trupul şi inima… spuse regele lui Zadig.
La aceste cuvinte, babilonianul nu se putu opri să nu-l întrerupă pe măria-sa.
— Sunt recunoscător măriei-tale că n-ai spus spiritul şi inima. Numai de asta se vorbeşte în Babilon. Nu vezi decât cărţi în care e vorba de inimă şi de spirit, scrise de oameni care n-au nici una, nici alta. Dar te rog, măria-ta, urmează.
Nabusan urmă astfel:


Gelsomino in tara mincinosilor(8)

Bananito, pictor de afiş, părăsind penelul, ia un şiş 
     Pictorul Bananito era singur în mansarda lui şi în seara aceea somnul nu izbutea să-l fure. Ghemuit pe un taburet, el îşi contempla tablourile cu melancolie:
„În zadar, ceva le lipseşte! Dacă nu le-ar lipsi asta, ar fi adevărate capodopere. Dar ce oare le lipseşte?"   
Asta era întrebarea.
În momentul acela, Şchioapa, care se căţărase sus pe acoperişuri, gîndindu-se să intre pe fereastră fără a tulbura cumva pe stăpînul casei, sări pe pervaz.


Faceti-va bine (284)

Siminocul
Denumire ştiinţifică: Helichrysum arenarium.
Denumire populară: floare de paie, siminic.
Prezentare. Siminocul face parte din familia compozitelor. Este o plantă perenă, cu o înălţime maximă de 30 cm, uneori mai mult. Planta este acoperită de perişori, culoarea ei fiind verde-cenuşie. Dezvoltă o rădăcina puternică, tare, chiar lemnoasă. 




Somnul de veci (29)

DOUĂZECI ŞI NOUĂ
Venise o altă zi şi soarele strălucea din nou. 
Căpitanul Gregory, de la Biroul de persoane dis­părute, aruncă o privire grea pe fereastra biroului său spre geamul de sus, zăbrelit, al Palatului de Justiţie, alb şi curat după ploaie. Apoi se întoarse gânditor pe scaunul turnant, apăsă tutunul din pipă cu de­getul mare, plin de cicatrice, şi mă privi lung şi rece.
— Aşadar ai intrat într-altă încurcătură.
— Ai şi auzit de ea.


Micul print (3)

Mi-a trebuit un timp îndelungat până când să pot pricepe dincotro venea. Micul prinţ, care îmi punea o mulţime de întrebări, părea că niciodată nu le aude pe-ale mele. Nu m-am lămurit deplin decât încetul cu încetul, şi asta datorită unor cuvinte pe care le rostea întâmplător. Aşa, de pildă, când a dat cu ochii de avionul meu (avionul nu vi-l desenez, e un desen mult prea greu pentru mine), m-a întrebat:
          - Ce bazaconie mai e şi asta?
          - Nici o bazaconie. Asta zboară. E un avion. Avionul meu.
          Şi i-am adus la cunoştinţă, cu mândrie, că eu zbor. Atunci el a exclamat:
         


Chestiunea tortionarilor comunisti

Un subiect fierbinte, zilele astea, este cel al foştilor torţionari din puşcăriile comuniste. Am văzut un animal bătrân numit Visinescu, abia târându-şi picioarele, dar sărind să-l lovească pe reporterul care îl întreba dacă-i pare rău pentru ce-a făcut. Acum a apărut şi un oarecare Ficioru, care a omorât sau a aprobat omorârea a peste 100 de oameni şi care îşi tortura victimele bătându-le cu bâte şi ghioage. Acest rebut uman a avut tupeul să pretindă că deţinuţii au murit de bătrânete. 


Alegeri in Germania

Duminica, in Germania sunt alegeri legislative. Toate orasele sunt impanzite cu afisele candidatilor, pe care contracandidatii, pe alocuri, le mazgalesc in mod pueril, facandu-le mustati sau ochelari. Numai verzii au pus niste panouri oribile in care se vede Angela Merkel ca un fel de cotoroanta gheboasa, razand sininstru cu mana la gura, alaturi de partenerul ei de coalitie. M-am oprit alaltaieri si am facut o poza cu panoul asta. Am vazut eu ca se uitau unii la mine cam mirati, dar nu i-am bagat in seama. A doua zi, panoul nu mai era acolo. 


miercuri, 18 septembrie 2013

Doua povesti ale lui Delavrancea

Bunicul
 Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme.
     Bunicul stă pe prispă. Se gândeşte. La ce se gândeşte? La nimic. Înnumără florile cari cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scărpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere.
      Pletele lui albe şi creţe parcă sunt nişte ciorchini de flori albe; sprâncenele, mustăţile, barba... peste toate au nins anii mulţi si grei.
Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi şi mângâietori.
Cine trânti poarta?


Din povestile lui O. Henry (22)

Pragmatism superior 
    Căutarea înţelepciunii a ajuns o problemă de mare im­portanţă. Anticii sunt discreditaţi. Plato e plat; Aristotel se clatină; Marc Aureliu se bălăbăne; Esop şi-a vîndut drepturile de autor în Indiana; Solomon e prea solemn; iar din Epictet nu iese nicio picătură.
     S-a demonstrat că furnica, insecta care ani de-a rîndul a servit drept model de inteligenţă şi hărnicie în ma­nualele şcolare, este de fapt redusă mintal, senilă şi risi­pitoare — de timp şi de efort. În zilele noastre oamenii huiduie cucuvaia. Convenţiile au abandonat cultura şi au adoptat magia. Bărbile colilii aduc dovezi zdrobitoare în sprijinul patentului pentru regenerarea părului, vîndut de o mulţime de negustori. În almanahurile publicate de diverse cotidiene se strecoară erori tipografice. Profesorii universitari au devenit...


marți, 17 septembrie 2013

Personajele Patriciei Piccinini



Trei milenii de umor (26)

Un tînăr ziarist, disperat că şeful său nu este mulţumit de materialele aduse de el în ultima săptămînă, caută un interviu senzaţional, care să facă vîlvă şi să-l reabiliteze. Reuşeşte să stea de vorbă cu un dresor de purici, care a obţinut succese răsunătoare cu „elevii" săi. Încasările acestuia erau substanţiale.
     Ce veţi face, a întrebat tînărul ziarist, dacă deveniţi mi­lionar.
    O! s-a luminat chipul dresorului. Fiecare purice va avea propriul său cîine!



După mine!