O poezie de-a Carmencitei G din vremea cand era eleva

Dorința

Aș vrea să fiu un rîu

Și-n apele mele să se oglindească

Privirile arzătoare ale tinerilor.

Aș vrea să fiu o floare

Să mă pot bucura de lumină și soare

Să rîd mereu

Să nu mă sting niciodată.

Un licăr de lumină aș vrea să fiu

Scînteie ruptă din soare.

Și de ce n-aș fi o pasăre

Să-mi cînt bucuriile și viața

Să pot umbla în locuri neumblate

Dar nu sînt decît un om.

Un simplu om

Care se bucură de rîuri, de flori, de păsări și lumină

Un simplu om,

Care se bucură de tot

De tot ce se numește viață

Și pămînt

Da, și pămînt.