O întîlnire nocturnă
Dintre
sălbăticiunile de la noi, căprioara se adaptează cel mai uşor. Îşi schimbă uşor
mediul si îşi adaptează curînd acestuia modul de viaţă. Trăieşte şi în brădetul
din muntele înalt, dar şi în cîmpia întinsă cu terenuri agricole, aici avînd
nevoie doar de mici pădurici sau boschete în care să se poată retrage. Sunt
chiar şi căprioare care trăiesc statornic în cîmp deschis. Cu vecinătatea
omului, cu umblările şi născocirile lui de asemenea se obişnuieşte curînd, după
ce vede că nu-i sunt primejdioase. Cînd trece trenul duduind printr-un teren cu
căprioare, călătorii de la fereastră se încîntă adeseori văzînd animalele
gingaşe care stau foarte aproape de linia ferată şi privesc liniştite cum
goneşte prin preajma lor monstrul de fier, cu zgomot asurzitor, împroşcînd fum
şi abur şi scîntei. S-au obişnuit cu el: nu le face
nici un rău, de ce s-ar speria şi ar fugi întrerupîndu-şi păşunatul? S-au
împăcat şi cu automobilele şi cu farurile lor orbitoare.
Cu toate
acestea, mi se pare ciudată scena al cărui martor am fost într-o noapte de
iunie, pe cînd treceam cu maşina pe şoseaua mare dintre Oradea şi Arad. Fără
de veste a apărut în jerba de lumină a farurilor un animal. Stătea în mijlocul
drumului, năuc, cu ochii în izvorul de lumină. In primul moment am crezut că
ar fi un iepure — o întîlnire frecventă a automobiliştilor noaptea. Mi-am zis
că va fi unul care încă nu s-a învăţat să sară din vraja conului orbitor, unul
dintre aceia care cad victimă uşoară oamenilor fără suflet, ce-i calcă sub
roată. Am oprit brusc maşina; atunci am văzut, de la vreo douăzeci de paşi, că
nu-i iepure, ci un ieduţ de căprioară. Aşteptam să se hotărască să plece din
cale. In loc să plece însă iedul, iată sare din porumbiştea de lîngă drum o
căprioară, evident mama lui, şi vine să se oprească şi ea lîngă pui. De-acum
vor pleca, mi-am zis iar; bătrîna cuminte îl va scoate pe prostuţ din calea
primejdiei. S-a întîmplat însă ceva ce nici prin gînd nu-mi trecea. Iedul
s-a dat la ugerul căprioarei şi a început să sugă! Bătrîna l-a suferit, acolo
în mijlocul şoselei, în lumina farurilor. Scena mişcătoare a durat vreo cinci
minute. Apoi căprioara a plecat încet, după ea cu iedul nemulţumit că i s-a
întrerupt suptul.
Ionel Pop - Instantanee din viata animalelor
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu