duminică, 12 ianuarie 2014

Faceti-va bine(319)

Troscotul
Denumire ştiinţifică. Poligonum aviculare.
Denumiri populare: iarba găinilor, moţul curcanului.
Prezentare. Troscotul este o erbacee de mici dimensiuni (15-20 cm), anuală, cu tulpina ramificată şi întinsă pe pământ. Aparţine familiei poligonaceelor. Este o plantă rezistentă,  mult căutată  de  păsările  de  curte, atât  atunci  când  este  tânără    pentru suculenţă şi ca supliment digestiv – cât şi atunci când ajunge la maturitate – pentru seminţe. Frunzele de troscot sunt mici, cărnoase şi fragede. Florile, verzi-gălbui, au marginea petalelor tivită cu alb sau cu roşu. 
Troscotul creşte pe terenuri bătătorite, în locuri domestice, pe marginea drumurilor, pe terenuri virane, în pârloage, la marginea pajiştilor. De  la  troscot  se  recoltează, pentru  uz  medicinal,  părţile  aeriene,  din  care  se prepară  infuzie,  tinctură,  extracte,  poţiuni.  Alţi specialişti  în  tratamente  naturiste recomandă, în primul rând, rădăcina troscotului, care este puternică şi ramificată.
Substanţe active importante: ulei esenţial (mai ales în rădăcină), tanin, siliciu, rezine, o substanţă specifică – avicularozida.
Întrebuinţări. Preparatele din troscot sunt folosite adesea de către cei suferinzi, fiind hipotensive, astringente, hemostatice, antidiabetice. De asemenea, aceste preparate reglează activitatea intestinală şi funcţionarea rinichiului şi a vezicii urinare. Infuzia de troscot (cel mai cunoscut şi cel mai la îndemână preparat din troscot) este folosită ca adjuvant în tratamentul tuberculozei pulmonare, în oprirea sângerărilor, fiind nu numai astringentă, ci şi cicatrizantă, precum şi în hipertensiune, reumatism, gută, afecţiuni renale. Infuzia de troscot este administrată şi ca tonic general. Pentru uz extern se fac băi sau se folosesc cataplasme, tinctură sau mixturi.
Troscotul de baltă
Denumire ştiinţifică: Polygonum amphibium.
Denumire populară: pomul broaştelor.
Prezentare.  Troscotul  de  baltă  este  o  plantă  perenă  destul  de  impunătoare  – poate  ajunge  până  la un metru înălţime  – cu tulpină  roşietică,  noduroasă,  oarecum asemănătoare cu tulpina porumbului. Are  şi un  rizom puternic. Rădăcina de troscot de baltă se fixează puternic pe fundul apei. Frunzele sunt peţiolate, alungite, netede, cărnoase, culoarea lor fiind de un verde închis. Aceste frunze pot forma un adevărat covor la suprafaţa apei. Pe faţa fiecăreia dintre ele se află o pată, care seamănă cu un V. Troscotul de baltă înfloreşte din iunie şi până în august. Florile, de culoare roz, sunt adunate într-o inflorescenţă bogată. Troscotul de baltă creşte în ape stătătoare, în iazuri, în mlaştini cu ochiuri de apă, în ape lin curgătoare. Este întâlnit şi în locuri uscate, lacuri secate, bălţi sezoniere. Poate cunoaşte o dezvoltare rapidă, planta înmulţindu-se, în mod surprinzător, nu numai prin seminţe sau rizomi, ci şi prin fragmente de tulpină. Rizomul este partea din plantă cu cea mai mare valoare medicinală. Se prepară sub formă de decoct sau infuzie. 
Substanţe active importante: taninuri, vitamina C, substanţe diuretice.
Întrebuinţări. Troscotul de baltă se foloseşte în tratamentul avitaminozelor, anemiilor, lipsei de poftă de mâncare. Este diuretic, hemostatic, cicatrizant, antiinflamator  şi  poate  contribui  la  reechilibrarea  activităţii gastrice  şi  intestinale. Troscotul  de  baltă  este  indicat  şi  în  uz  extern,  de  exemplu  pentru  tratarea plăgilor ulcerate sau în afecţiunile hemoroidale


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!