Faceti-va bine (336)

Vâscul

Denumire ştiinţifică: Viscum album.

Prezentare. Nelipsit din decorul sărbătorilor de iarnă, vâscul este o plantă medicinală recunoscută de multă vreme. Dezvoltarea sa este perenă, iar modul de vieţuire semiparazit. Face parte din familia lorantaceelor. Tulpina vâscului este ramificată puternic. Frunzele sunt mici, eliptice, consistente, rămânând verzi tot timpul anului. Vâscul înfloreşte în martie-aprilie, florile fiind unisexuate – mascule şi femele. Fructul este o bobiţă de culoare albă sau gălbuie. 

Vâscul cu proprietăţi medicinale (a se deosebi de vâscul de stejar (Loranthus europaeus) care nu are asemenea calităţi) creşte pe frasin, trandafir, măr, brad, mesteacăn, păr, cireş, prun. Pentru a nu se face confuzii, vâscul se recoltează în perioada de iarnă, vâscul medicinal fiind mai uşor de identificat deoarece îşi păstrează frunzele iarna, în timp ce vâscul de stejar şi le pierde în anotimpul rece. Pentru uz medicinal se utilizează frunzele şi ramurile tinere. Se consideră că vâscul cel mai bun este cel recoltat de pe măr şi păr. Preparatul principal sub care se utilizează vâscul este maceratul, dar se aplică – cu atenţie maximă – şi sub formă de infuzie, pulbere, sirop sau decoct.

Substanţe active importante: saponine, acid aleanolic, acetilcolină, substanţe minerale, aminoacizi liberi, zaharuri, inozitol, precum şi vâscotoxina, acidul viscic şi viscina – care sunt compuşi specifici. Aceşti compuşi specifici au acţiune anticancerigenă. Cea mai mare cantitate de vâscotoxină este în fructe, care sunt foarte toxice şi nu se utilizează în niciun preparat medicinal.

Întrebuinţări. Vâscul este căutat de către cei cu suferinţe cardiace, fiind vasodilatator, antispasmotic, hipotensiv. Vâscul se remarcă prin faptul că produce dilataţie la nivel coronarian, dar şi periferică. Este indicat în arterioscleroză, hipertensiune arterială, în alte suferinţe cardiace, dar şi în tahicardie, astm, tuse convulsivă, afecţiuni renale determinate de hipertensiune, epilepsie, convulsii, isterie, menopauză şi simptomele acesteia, prostată. Cu vâsc se tratează şi sughiţurile. De asemenea, vâscul contribuie la înviorarea circulaţiei sângelui în artere, acţionând benefic şi în cazul bolilor de plămâni. O menţiune aparte se poate face cu privire la rolul vâscului în combaterea şi frânarea dezvoltării tumorilor, chiar şi a celor canceroase. Vâscul este un medicament al inimii şi al sistemului acesteia, dar şi al reglării proceselor intime din organism, cum ar fi cele celulare (cazul tumorilor, al cancerelor) sau endocrine (cazul menopauzei şi efectelor acesteia). Tratamentul cu vâsc se va face numai sub supravegherea specialistului, planta fiind toxică.