Cinci sticle de bere

În celebrul roman Winnetou al lui Karl May se petrece o întâmplare de care mi-am adus aminte urmărind  uriaşul scandal ar cărnii alterate care este în plină desfăşurare zilele astea. După cum se ştie, tone peste tone de carne stricată au fost distribuite în România de o mafie transnaţională, condusă de nişte nenorociţi de-ai noştri, gata de orice numai să facă un ban. Ani de zile românii au mâncat porcăriile respective, mulţi s-au îmbolnăvit şi cine ştie câţi or fi şi murit. Cei 150 de mafioţi implicaţi în afacerea asta murdară sunt anchetaţi. Pot să pun pariu că cei mai mulţi vor scăpa, datorită unor mafioţi încă şi mai mari decât ei, care sunt avocaţii. Aşa că vă rog să citiţi fragmentul din Winnetou despre care vorbeam, ca să vedeţi cum s-ar putea face dreptate în cazul criminalilor care ne-au vândut carne alterată.

— Ce beţi, domnilor? se interesă birtaşul.

— Bere ― hotărî Bernard.

— Porter sau Ale?

— Ce-i mai bun.

— Atunci luaţi Ale, domnii mei! E bere Burton veritabilă, Burton din Staffordshire.

Eram curios să încerc băutura asta, care, cică, ajungea în Sacramento venind tocmai din Anglia, de la cea mai vestită fabrică de bere. Cârciumarul ne aduse cinci sticle, din care una i-o dusei afară lui Bob. Negrul îşi vârî gura sticlei până în gâtlej, gata parcă s-o înghită cu totul, şi-o goli dintr-o suflare. Dar instantaneu dădu ochii peste cap şi, căscând gura până la urechi, scoase un strigăt de naufragiat ce se iveşte pentru ultima oară la suprafaţa apei.

— Ce-ai păţit? îl întrebai, bănuind că şi-o fi zgâriat gâtlejul cu sticla.

— Massa, oh, massa, murim Bob, otravă bem!

— Otravă? E Ale englezesc!

— Ale? Nu, asta nu Ale! Bob ştim. Bob băut Ale. Asta otravă. Bob simţim şoricioaică, mătrăgun!…

Bietul negru, deşi obişnuit cu tot felul de poşirci, nu reuşise să suporte lichidul băut, darămite un om cu gust rafinat!

(Urmeaza niste altercatii in carciuma, cu diversi banditi care sunt rapid pusi la respect si pedepsiti).

.....................................................................................................

Apaşul îl ţinea pe Buller ca în cleşte, încât acesta nici nu se putea mişca. Sam scoase cuţitul şi ţinti pe îndelete. O fulgerare scurtă, un ţipăt ― şi Buller se pomeni cu vârful nasului tăiat.

— Aşa, şmechere! Ca să ţii minte că nu prea merge să linşezi westmen-i ca noi! Cum îţi bagi nasul în asemenea treburi, ca să zic aşa, cum te trezeşti cu el lipsă. Ei, să trecem şi la domnul cârciumar. Ia poftim, puişor, să vedem cu cât îţi prisoseşte nasul!

Prea puţin încântat de amabila invitaţie, cârciumarul nu îndrăzni să se apropie decât cu un pas.

— Gentlemeni ― vorbi el milog ― doar n-o să-mi plătiţi astfel ospitalitatea!

— Aşa îi zici dumneata, ospitalitate, când pretinzi trei dolari pentru o sticlă de leşie?

— Vă restitui banii, domnilor!

— Păstrează-i şi să-ţi fie de cap! Cine să mai prepare bere Porter şi Ale, dacă-ţi scurtăm noi zilele? Şi acum, oameni buni, să plecăm de-aici! Te pomeneşti că gândacii ar dori să ni se urce iar pe ceafă, ca să zic aşa.

Bob însă nu prea era dispus să plece:

— Massa Sam vrem plecăm? Oh, de ce plecăm şi nu pedepsim birtaş pentru otravă dat şi aur luat? Nigger Bob arătăm la el!

Apucă una din sticle şi i-o întinse birtaşului:

— Bem asta la stomac! Repede, dacă nu, Bob puşcăm mort!

Negustorul se văzu nevoit să ia sticla şi să bea tot conţinutul. Dar Bob îi mai întinse una:

— Mai bem!

Înspăimântat, omul bău astfel cinci sticle la rând strâmbându-se ca o biată paiaţă de circ.

 

     Acesta a fost pasajul din Winnetou şi el ar trebui, în opinia mea, să fie studiat şi apoi aplicat de legiuitori în cazul celor 150 de mafioţi şi în celelalte cazuri de genul acesta care vor fi dibuite. Mizerabilii respectivi ar trebui să fie închişi undeva unde să nu le lipsească nimic, dar să li se dea de mâncare doar carne putredă, colcăind de viermi şi de ouă de muscă.