Pentru aproape toţi oamenii, viaţa este plină de
sensuri, care însă nu dau un sens existenţei în sine. Dacă te bântuie dorinţa
de a te sinucide pentru că existenţa ta nu are sens, se vor găsi foarte mulţi
care să-ţi spună platitudini de genul: “ai un copil, el este sensul vieţii
tale”, sau “de ce să o faci mai degrabă decât să n-o faci?”, “de ce este
important să aibă viaţa un sens?” etc. Oamenii ăştia sunt dintre cei care nu
simt, ci doar gândesc. E ca şi cum cineva ar fi cuprins de o mare părere de rău
pentru tot ce a făcut de-a lungul vieţii şi ceilalţi oameni ar începe să-i
vorbească despre ce simte el, dându-şi cu părerea şi aducându-i exemple, cu
toate că ei nu ar simţi la rândul lor acea părere de rău. Practic, atunci când
cineva doreşte să se sinucidă pentru că a descoperit lipsa sensului, ceilalţi
caută să-l convingă că greşeşte doar pentru că au crescut în credinţa că
sinuciderea este un lucru rău. Dar dacă ar simţi lipsa sensului, ar renunţa la
toate argumentele şi s-ar gândi ei înşişi să se sinucidă.
P9
P9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu