vineri, 11 iulie 2014

Cum ne aparam de Facebook

Facebook-ul stie ca ne poate influenta starile de spirit, emotiile si implicit deciziile. Are o putere pe care noi i-o acordam, prin liberul si nesilitul acces la retea, dar pe care nu putem sa i-o si retragem asa de usor cum am vrea. Nu suntem intr-o relatie de egalitate. De ce? Pentru ca exista o anumita adictie, sigur nimic absolut, nimic ireversibil, dar o greutate de a parasi reteaua odata ce ai intrat in ea si ai dat de gustul ei, chiar daca simti ca nu e totul in regula. Spuneam ca facebook-ul stie ca ne are, oarecum, la mana. Ne-o si spune, dand la iveala un studiu in care a modificat news feed-urile ca sa vada ce reactie starneste.
Iar noi stim ca el stie puterea lui asupra noastra, si el stie ca noi stim ca stie. Dar nu se opreste nimeni, nu paraseste reteaua, in afara de cativa paranoici care viseaza numai la teoria conspiratiei, si care ne tot previn de pericol prin mesaje pe bloguri personale sau chiar pe facebook. Continuam sa dam like-uri, sa postam selfie-uri, sa punem link-uri (ah, cate englezisme pot sa existe intr-o singura fraza!) sa ne certam in comentarii care mai de care mai destepte.
Deocamadata insa, cred eu, putem sta linistiti. Suntem manipulati, dar grijile lor sunt comerciale, nu vor decat sa ne ia banii, mai exact spus sa-i castige prin intermediul nostru, nu ii intereseaza sufletele noastre, nu ii intereseaza sufletele in general. Asta inseamna ca manipularea lor are limite. Cum ar putea intrebuinta in studiile stiintifice un asemenea concept, precum cel de „suflet”, atat de vag, de versatil, iar pe deaspura complet irelevant pentru psihologia sociala pe care o studiaza pe seama utilizatorilor? Ei da, uite, „utilizatorii”, adica noi, cei din retea, suntem o chestie foarte faina, se pot face studii foarte eficiente pe seama noastra si spre binele lor. Pentru ca facebook-ul pune in miscare o armata de specialisti in stiintele socio-umane ca sa afle cat mai multe despre noi, utilizatorii de zi cu zi ai retelei.

Ei nu prea au treaba cu sufletele. Acestea nu ii intereseaza. Ele sunt, pentru decidentii reteleleor de socializare, asemenea frunzelor cazute din copac pe care o masina le calca in drumul ei. Ii pasa soferului de frunzele calcate? N-ar avea cum si de ce. Nu le vede, nici macar nu il intereseaza existenta lor. Inseamna ca situatia e tragica si trebuie sa ne retragem imediat? Nicidecum. Caci responsabilitatea sufletului nostru nu e la conducatorii de la facebook, ci la noi. Daca avem grija de el, nu ni-l poate lua nimeni.
Facebook face experimente psihologice pe seama utilizatorilor sai, asa cum se vede de aici http://economie.hotnews.ro/stiri-it-17583005-facebook-vine-prima-reactie-dupa-controversatul-studiu-psihologic-facut-fara-cere-consimtamantul-utilizatorilor.htm. Asta inseamna ca suntem posibili cobai, intr-o retea de 1,2 miliarde de consumatori, un lucru care nu poate sa te incante peste masura. Experimentul in cauza s-ar fi referit la contagiunea emotionala, adica la gradul in care emotiile unora pot influenta emotiile altora nu numai in relationarea directa ci si in sfera virtuala. Au descoperit ca da, e posibil acest lucru, ne transmitem starile de spirit unii altora si pe net, cu toate ca eu cred ca se stia demult timp despre asta. Asta inseamna ca reteaua nu este acel spatiu neutru in care fiecare se exprima asa cum doreste, pe care, cu naivitate, ni-l imaghinam inainte.
Putem intelege de aici ca exista un pret, uneori mare, pentru tot ce e gratis. Informatiile pe care le primim sunt manipulate ca sa creeze anumite stari, iar nu altele. Datele personale, la fel, ne sunt cunoscute si pot fi utilizate in diverse feluri, pe care mai bine nu ni le mai imaginam ca mai cadem in vreo fandasie mai grea decat cele precedente. La fel, ne sunt cunoscute optiunile politice, religioase si de orice alt fel, caci expunerea lor este principala grija a celor ce posteaza articole de opinie, ca si ale celor care, cu mult zel, le comenteaza. Astfel ca ajungem la o transparenta tot mai mare, dar una in care mai mult noi suntem transparenti fata de ei (oricine ar fi acesti „ei” interesati de viata, gandurile si emotiile noastre) decat ei fata de noi. O multime de oameni, poate uneori rau intentionati, au acces la ceea ce gandim si vrem de la viata, cel putin in maniera in care ne prezentam aceste aspecte pe facebook.
Ce poate strica reteaua, ca sa fie parasita de oameni, astfel incat cei de la facebook sa faca eforturi sa o mentina in viata, chiar cu pretul manipularii continutului pe care il primim? Cumva teama ca suntem manipulati, sau vreo alta frica de genul acesta? Chestiuni politice sau morale? Nu, ci mult mai triviala Invidie omeneasca, asa cum se vede de aici http://www.doxologia.ro/societate/internet/invidia-pe-facebook-o-amenintare-ascunsa-la-viata-utilizatorilor. „Suntem uimiti de numarul mare de oameni care au ramas cu un gust amar din cauza Facebook-ului, invidia facandu-i sa se simta singuri, frustrati si furiosi” Prea multe stiri pozitive ale prietenilor: ca se distreaza, ca o duc bine trimitand si poze din concediu, chipuri zambind fericite din privelisti mirifice de pe mapamond, unde probabil nu prea ai sanse sa ajungi, iti vor starni ciuda. Astfel, ti se face lehamite, nu mai vrei sa vezi asemenea orori, devii pesimist si esti gata-gata sa iti inchizi contul. Iar ei tocmai asta nu vor. Daca te pierd de client s-a zis si cu biznisul lor.
De aceea treaba lor este sa ne faca sa ramanem conectati. In facebook nu e chiar ca in viata reala, dar daca incepe sa semene tot mai mult cu ea, de ce nu te-ai retrage? N-ajunge o viata naspa, in care altii sunt mai fericiti decat tine, de ce s-o dublezi pe internet? Acolo macar puteai sa dai impresia ca esti altfel decat in viata reala. De aceea as inclina sa cred, in ciuda teoriilor conspirationiste, ca facebook ne manipuleaza nu din cine stie ce interese ascunse, ci pur si simplu ca sa-si asigure succesul afacerii lor. Sigur ca e mult mai banala explicatia asta, n-am acces la date secrete, poate altii stiu mai bine ca mine si de aceea se tem, dar as zice ca nu este obligatoriu ca intotdeauna sa eliminam bunul simt cand vrem sa intelegem ceva.
Sigur ca metodele folosite ca sa ramai conectat, nu vor putea fi intotdeauna cele mai cinstite. Sigur ca, daca pot fi castigati cativa banuti in plus, or sa foloseasca diverse metode de manipulare. Este evident ca nu s-ar da inapoi de la astfel de practici. Suntem preveniti, da? Nimeni nu poate spune ca n-a stiut. Ne asumam riscul de a fi fraieriti fara sa mai murmuram. Incercam sa ne descurcam asa cum putem. Punem in balanta variantele si vedem ce alegem.
E bine sa renuntam la fb? Desigur, daca ni se pare ca gradul de manipulare este prea mare, sau ca nu poti face fata tentatiilor induse de el. Dar, atata timp cat poti alege ce materiale citesti, ce postezi, ce prieteni ai, ce mesaje poti transmite, cred ca poti suporta servitutile pe care le aduce. Mai degraba m-as gandi, referitor la pericolul facebook, la grijile interioare. E mai grav modul cum ne putem lipsi sufletul de cele ce i se cuvin decat neajunsurile pe care ni le provoaca facebook-ul. Ca aproape de fiecare data, sunt mai grave pericolele care vin din noi decat cele din afara noastra. Iar riscul cel mai mare se numeste, dupa cum spune Radu Preda aici http://www.crestinortodox.ro/biserica-lume/comunicarea-fara-comuniune-140110.html, „comunicarea fara comuniune”. Sa avem grija la asta mai intai de toate, iar restul se va aranja de la sine.
E prea multa lume pe fb, pe net in general, ca sa poti sa ignori un asemenea mediu. Suntem crestini, iar asta inseamna ca trebuie sa vestim credinta „la toate neamurile” (Matei 28, 19). Vom da socoteala de binele pe care am fi putut sa-l facem si nu l-am facut. Credinta poate fi vestita prin toate mijloacele, inclusiv pe facebook. Sigur ca poate veni ca o tentatie, deja in domeniul psihiatriei a aparut o noua specializare, legata de adictia la net. Dar daca tot ne place pe net, atunci putem sa facem si lucruri bune, adica sa vestim credinta crestina, asa cum putem si cat putem.
In acest sens vorbeste si parintele Constantin Sturzu aici http://www.crestinortodox.ro/editoriale/postari-post-de-facebook-adunate-144405.html . Odata ce ne luam masurile de precautie necesare putem sa vorbim despre credinta pe net, atat celor credinciosi, cat, mai ales, celorlalti, cei ce formeaza grosul retelei. Sa nu uitam ca noi avem sa-L marturisim pe Hristos ca, daca ne numim crestini, avem datoria sa facem asta fara sa ne incurcam in diverse scuze si lamentari. Daca ne gandim bine vedem ca nici apostolii n-au avut cele mai bune conditii ca sa poarte in lume vestea cea noua. Nu ne comparam cu ei in niciun fel, dar macar ii intrecem la conditii de lucru si confort. Pe ei lumea ii omora, dar nu se lasau doborati de nimic. Noi, in schimb, facem nazuri si daca ni se pare ca mediul virtual ne manipuleaza. Eu zic ca, daca avem ceva de spus lumii, sa o facem fara ezitare.
Paul Curca (crestinortodox.ro)


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!