Despre sinucidere si lipsa unui sens (10)

Există oameni care combat sinuciderea prin apelul la credinţă. Ei spun aşa: “noi suntem creaţi, creatorul este cel care ştie in ce scop ne-a creat, sensul vieţii noastre este atingerea acelui scop”. Cu alte cuvinte, sensul vieţii mele este în afara mea, nu-l pot cunoaşte, dar trebuie să cred în el. Este o soluţie, dar după cum se vede, ea presupune credinţa. Dacă însă nu ai această credinţă, atunci tot edificiul se prăbuşeşte.

Pentru cel care a descoperit lipsa oricărui sens, niciun argument nu este satisfăcător. E ca şi cum o tânără virgină ar fi violată de un grup de bărbaţi băuţi şi violenţi. Ce argumente poţi să-i aduci acelei tinere pentru a o face să accepte că de fapt nu s-a întâmplat nimic? Aşa stau lucrurile şi cu persoana care a descoperit lipsa sensului. Nu poţi să-l determini să revină şi să accepte “da, uite, acesta este un sens, nu l-am descoperit eu până acum, mulţumesc că mi l-ai comunicat tu”. Tot ce poţi face este să încerci să-l determini să trăiască pe mai departe cu conştiinţa lipsei sensului. 

P11