Blestemul

Sunt lacom vânat cu fluturi obezi,

din lacrimi de ţestoasă îngrăşaţi,

năvălitori în agreste cirezi,

cu fire prelungi, sidefii, legaţi.

Un zeu vânător şi nouri hăitaşi

aleargă-n urma lor gesticulând,

stranii fantasme cu chip de incaşi

din resfirate harfe susurând.

 

Trecutul mi-l vor - sub clopote verzi

lucii oglinzi din dânsul să-şi facă; 

trecutul în care chipul ţi-l pierzi

ca-n grupurile apei când seacă.

 

Tot mai’în adâncuri, fără-ncetare

fug printre-ale pădurii pagode.

Blestemu-i crâncen, nu am scăpare

decât la râpa Uvedenrode.