Tehnici pentru ingroparea adevarului

1. Păstrează tăcerea. Ce nu apare la ştiri nu s-a întâmplat, nu există.

2. Foloseşte indignarea regizată, cunoscută şi sub numele de stratagema “Cum de îndrăznești?”.

3. Califică toate acuzaţiile ca fiind “zvonuri” sau, mai bine, “zvonuri prosteşti”. Dacă, în ciuda lipsei de informații, publicul este totuşi la curent cu anumite fapte suspecte, acesata este numai datorită “zvonurilor”. (În cazul în care aceştia au tendința de a crede “zvonurile”, este, probabil, fiindcă sunt pur și simplu “paranoici” sau “isterici”).

4. Demolează argumentul sperietoare. Nu te ocupa decât de cele mai slabe aspecte ale celor mai slabe acuzaţii. Chiar mai bine, crează propriul argument sperietoare. Inventează zvonuri nebuneşti false (sau crează povești false) și lansează-le atunci când par să discrediteze toate acuzaţiile, fie ele reale sau fanteziste.

5. Foloseşte cuvinte precum “teoretician al conspiratiei”, “scandalagiu”, “morocănos”, “nebun”, “smintit”, și, desigur, “bârfitor”, pentru a descrie scepticii. Asigură-te că vei folosi verbe puternice și adjective atunci când vei caracteriza acuzaţiile, și expresii “mai rezonabile” în apărarea guvernului și susținătorilor săi. Trebuie să fii atent spre a evita discuții deschise cu toate persoanele pe care le-ai calomniat.

6. Contestă motivațiile. Încearcă să marginalizezi criticii, sugerând cu tărie că ei nu sunt cu adevărat interesați de adevăr, ci servesc doar un scop politic sau doresc doar să obţină  bani.

7. Invocă autoritatea. Aici presa controlată și falsa opoziție pot fi foarte utile.

8. Minimalizează acuzațiile ca fiind “vechea placă”.

9. Scuipă numai jumătate din ce-ai de zis. Acest lucru este, de asemenea, cunoscut sub numele de “mărturisire și evitare”. În acest fel, poţi da impresia de sinceritate și onestitate în timp ce îţi recunoşti “greșelile”, dar numai pe cele fără consecințe, și niciuna penală. Această stratagemă necesită adesea existența unui plan B.

10. Descrie infracţiunile ca fiind, într-adevăr, incredibil de complexe, și dovezile, de negăsit.

11. Foloseste raţionamentul invers, prin metoda deductivă, ca o răzbunare. Cu o deducţie riguroasă, dovezile cele mai scandaloase îsi pierd toată credibilitatea. Exemplu: „Avem o presă complet liberă. Dacă există dovezi care să ateste că scrisoarea de “sinucidere” a lui Vince Foster ar fi fost falsificată, ar fi spus-o.  Ei n-au dat această știre, astfel încât nu există nicio astfel de dovadă.”

12. Cere scepticilor să rezolve complet crima. Exemplu: Dacă Foster a fost ucis, cine l-a ucis, și de ce?

13. Schimba subiectul. Aceasta tehnică include crearea și/sau publicarea de mesaje dedicate distragerii atenției.

14. Spune câte ceva despre faptele incriminatoare ușoare, dar nimic mai mult. Aceasta este adesea comparată cu tactica “muşcă şi fugi”.

15. Minte sincer, cu nerușinare. Una dintre cele mai eficiente modalități de a face acest lucru este de a atribui “faptele” oferite publicului unei surse cu un nume plauzibil, dar anonimă.

16. Pentru a extinde un pic mai mult punctele 4 si 5, fă astfel încât propriii acoliți “să demaşte ei înşişi scandaluri și să apere cauze populare”. Sarcina lor este de a contracara adversarii reali și de a trage şuturi pe tot terenul. O alternativă este să plăteşti oameni bogați pentru aşa ceva. Ei vor pretinde că îşi cheltuie banii lor proprii.

17. Inundă Internetul cu agenţi. Acesta este răspunsul la întrebarea, “ce l-ar putea împinge pe cineva să-și petreacă ore întregi pe forumuri de știri de pe Internet pentru a apăra guvernul și/sau presa și să discrediteze critica autentică?” Unii ar putea crede că refuzul de a publica scrisori critice și apelurile serioase sau interzicerea unor talk-show la radio este suficient ca şi control, dar se pare că nu este cazul.