“Bine” – ar putea continua seria întrebărilor – “chiar dacă nu poţi să-ţi alungi din minte
acest gând, de ce trebuie să te sinucizi? De ce nu poţi trăi gândindu-te mereu
că viaţa nu are sens?” Răspunsul este următorul: “Aş putea trăi şi aşa, dar nu mai
vreau acest lucru. Pentru mine, certitudinea lipsei de sens este o suferinţă
uriaşă, iar eu nu sunt dispus să trăiesc cu o asemenea suferinţă. Viaţa mea nu
poate fi una obişnuită, ci una din care a dispărut tot ceea ce le dă altora sentimentul
că ea merită să fie trăită: bucuria, plăcerea, satisfacţia intelectuală. In
locul lor nu stă decât certitudinea lipsei de sens şi în aceste condiţii, viaţa
pentru mine este de netrăit”.
P25
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu