luni, 21 decembrie 2015

Interzicerea fumatului

Dau, pe site-ul ziarului Adevărul, peste un articol scris de un anume Doru Pop - profesor universitar. Articolul se intitulează „Fumatul, fascismul și fantezia libertății” și reprezintă, în opinia mea, un exercițiu de gălăgie de dragul gălăgiei, plin de argumente subțiri, susținute prin comparații nepotrivite sau exagerate.
Din primul paragraf, autorul stabilește caracterul fascist al legii care interzice fumatul în toate spațiile publice închise: „Noua legislaţie anti-fumat, importată pe plaiurile mioritice după ce a fost testată în alte părţi, are un puternic iz fascist. Dincolo de utilitatea ei aparentă, efectele secundare ale legii sunt la fel de nocive. Este vorba despre o mentalitate care acceptă impunerea unor legi cu anasâna, numai de dragul unui ipotetic bine comun.


miercuri, 16 decembrie 2015

Băiețelul de dincolo de peretele subțire

Locuiam într-un bloc din cele cu pereții subțiri – fagure uriaș în inima orașului. Alături, pe stânga, era casa scării, iar în garsoniera din dreapta se mutaseră doi tineri împreună cu copilul lor – un băiețel de doi sau trei ani. Plângea des și de fiecare dată auzeam vocea femeii apostrofându-l: „Taci odată, nu înțelegi? Vrei să te bat?” Atunci se potolea dar numai pentru puțină vreme. Auzeam toate zgomotele ca și cum aș fi fost acolo: izbitul tacâmurilor de chiuvetă, tusea bărbatului, pașii copilului care alerga de la ușă la fereastră și înapoi, obsedant, ca o veveriță în cușca ei strâmtă. Garsonierele erau mici, ca pentru niște ființe liliputane, nu aveai loc decât pentru un pat, o masă și un dulap. Mai tot timpul stăteam întins, cu ochii închiși. Nu mă ridicam decât pentru a mânca sau pentru a merge să-mi fac nevoile. Pe la prânz porneam laptopul, citeam câteva știri și mă uitam după mailuri. Treaba asta nu dura foarte mult, cam o oră, dar în acea oră alergatul copilului mă scotea din sărite. Atunci mă bucuram s-o aud pe femeie strigând: „Dar mai termină odată, stai și tu liniștit că m-ai înnebunit de cap!”


marți, 15 decembrie 2015

Despre adevărata depresie

Aud mulți oameni spunând că sunt depresivi. Marea lor majoritate nu au habar ce înseamnă depresia. Mi-a plăcut și mie să cochetez cu ideea că aș avea depresie. Dar după ce am citit cartea lui Andrew Solomon, mi-a trecut. O să reproduc aici un pasaj, sper eu edificator, din „Demonul amiezii”, carte pe care nu voi înceta s-o recomand tuturor celor care cred, așa cum mi-a fost dat să aud de la cineva, că stările depresive sunt „fițe și figuri” (Dumnezeu să-i ierte). Așadar:


vineri, 11 decembrie 2015

Moartea căprioarei la Benalmadena

În 2011 am locuit o vreme la un hotel din Benalmadena – un orăşel spaniol aproape lipit de Malaga. Iată ce am postat pe blogul meu într-una din acele frumoase zile.

Ieri seară, după o masă copioasă, am mai rămas în restaurant la discuţii din cele fără substanţă, pe care spaniolii le numesc, atât de frumos, sobremesa. După o vreme, a apărut una dintre fetele care muncesc acolo, strângând tonele de resturi lăsate de turiştii veniţi la „all inclusive”. Mai toate sunt nişte femei pe la 25-30 de ani, cu fețele arse de soare, lipsite de expresie, care când trântesc piciorul în podea îţi dau senzaţia că au pus temelie unei coloane aztece. Una singură arăta altfel, o fată pe la 14 ani, frumoasă şi nevinovată precum căprioara lui Labiş. „Mă simt legat prin sete de vietatea care va muri”, mi-a înflorit în minte când am văzut-o. Oh, Doamne, trebuia să am înţelegerea erotismului din Moartea Căprioarei într-un restaurant de hotel, pierdut prin Malaga!


Remember „Marțea neagră”

Pe 10 decembrie 2013, zi care a ramas in istorie ca „Marțea neagră”, parlamentarii USL au votat pentru anularea, practic, a posibilității ca aleșii să poată fi cercetați pentru conflict de interese. Ei au încercat să treacă și o lege a amnistiei, prin efectul căreia infractori de rang înalt, precum Varanul, ar fi fost astăzi în libertate. Românii au continuat să-i crediteze pe useliști cu încrederea lor, manevrați, evident, de Ghiță, Hrebenciuc, Voiculescu etc.


duminică, 6 decembrie 2015

O moarte ca oricare alta

Nu știu de ce tocmai acum (6 decembrie) a izbucnit valul de articole pe marginea știrii că a murit Pierre Brice. Omul a murit pe 6 iunie, adică exact acum 6 luni. Poate e vorba de vreo pomenire? S-a umplut Facebook cu postări de genul „A murit Winnetou”. Ceva îmi scapă, dar probabil mă voi lămuri la un moment dat. Dar dacă tot a reînviat subiectul, o să spun și eu câteva cuvinte pe seama lui.


Scrisori trimise pe Marte

Intr-un ziar online care, pe vremea când apărea pe hârtie, titra cu litere de-o șchioapă „Găina care naște pui vii”, dau peste un articolaș cu titlul „Câte timbre sunt necesare pentru trimiterea unei scrisori pe Marte?” E vorba de un copilaș (Oliver, cum altfel?) din GB, care, pasionat fiind de astronomie, ar fi trimis o scrisoare poștei britanice, cu întrebarea respectivă. Royal Mail ar fi cerut informații de la NASA, iar cei de-acolo ar fi făcut calcule și ar fi găsit că trimiterea scrisorii ar necesita 18.416 timbre.


sâmbătă, 5 decembrie 2015

Viclenia la 20 de ani

Mi-am adus aminte de existența unui tip de om, pe care îl poți întâlni deseori atunci când ai ceva care poate prezenta interes pentru alții. E vorba de escrocul sentimental, care știe cum să te ia ca să obțină de la tine ceea ce-i trebuie. Unul dintre acești indivizi mi-a scris într-o zi pe Facebook și am purtat următorul dialog:
Escroc Sentimental
Salut Raul
Ce mai faci?
Cum esti?


marți, 1 decembrie 2015

Crăciunul și corectitudinea politică

Oraşul se linişti treptat. Femeia în colanţi îi plăti lui Jonathan mai mult de 50 de kaini pentru participanţii la joc care răspunseseră la broşuri. Era atât de încântată să găsească pe cineva care lua munca în serios, încât îi ceru să vină din nou la lucru în seara următoare. Jonathan fu de acord să vină înapoi în seara următoare dacă va putea, apoi părăsi carnavalul pentru a-şi căuta un pat confortabil pentru noapte. Nu avea nici cea mai mică idee ce să facă, aşa că hoinări la întâmplare prin oraş. Pe când stătea sub lumina chioară a unui felinar, un bătrân purtând o cămaşă de noapte păşi afară din casă. Stătea şi se uita la acoperişurile caselor de pe strada lui.


luni, 30 noiembrie 2015

Amenințarea musulmană

Se găsește de cumpărat pe Amazon cartea lui Peter Hammond apărută în 2010 și intitulată „Slavery, Terrorism and Islam: The Historical Roots and Contemporary Threat”. Este o carte controversată, ca și autorul ei de altfel, dar cu atât mai incitantă. Unele observații ale autorului necesită analiză și meditație. Fiind vorba de o carte apărută acum cinci ani, desigur că unele cifre menționate acolo s-au modificat. Dar fenomenele și tendințele descrise pot și par a fi în continuare reale. Iată, spre exemplu, ce susține Hammond cu privire la ce se întâmplă în statele în care locuiesc musulmani, în funcție de procentul lor.


vineri, 27 noiembrie 2015

Omul-bolovan

Există o categorie de oameni care, deși aflați la o vârstă la care ar trebuit să fi dobândit înțelepciunea, continuă să trăiască așa cum o făceau în adolescență. Principiul lor fundamental poate fi formulat prin următoarele cuvinte: „ăsta-s eu și dacă vă convine e OK, iar dacă nu vă convine, puțin îmi pasă”. Oamenii ăștia consideră că lumea trebuie să-și modifice devenirea în funcție de persoanele lor, tot așa cum apele curgătoare se învârtejesc în jurul câte unui bolovan pe care nu-l pot duce la vale.


duminică, 22 noiembrie 2015

Un măr și-o pară

Am avut de curând o discuție pe Facebook (unde altundeva) pe tema liberului arbitru. Eu susțineam, laolaltă cu adepții determinismului, că dacă Dumnezeu este omniscient, înțelegând prin asta inclusiv cunoașterea viitorului, atunci eu nu mai am libertatea de a alege, întrucât întotdeauna alegerea mea va fi cea pe care o știa Dumnezeu de la bun început. Faptul că o ființă atotputernică și omniscientă ȘTIE că eu, pe data de 22.11 voi urca pe Facebook o poză cu Charles de Gaulle este o constrângere pe care el o exercită asupra mea. Pot să-mi închipui că am ales de unul singur să urc poza și că dacă nu aveam chef n-o urcam, dar asta este doar o amăgire: cum aș fi putut să n-o urc, câtă vreme Dumnezeu știa că o voi urca? Ar fi însemnat să fac altfel decât știa Dumnezeu! Dar el este atotștiutor!


vineri, 20 noiembrie 2015

Degetul lui Dumnezeu

Ce-o avea Lukasenko in comun cu cei 16 de mai jos? Eu zic ca e vorba de o constiinta supradimensionata a propriei valori. Toti astia isi inchipuie (inchipuiau) ca au (aveau) o misiune si ca in urma lor va ramane o lume care ii va pomeni pana la sfarsitul veacurilor. In fond, ei se cred (credeau) niste mici dumnezei.


miercuri, 18 noiembrie 2015

Demonul depresiei

Accedia este numele medieval al depresiei, folosit de Părinții Pustiei (sec IV - V). Am în față textul sfântului Ioan Casian, care descrie simptomele acestei cumplite maladii aplicate la cazul unui așa numit „trîndav” dintr-o chilie. Sensul lui „trândav” este acela de călugăr care nu se nevoiește, adică nu insistă cu rugăciunea indiferent de obstacolele pe care i le ridică diavolul în față. În gândirea medievală, accedia era provocată de așa numitul „demon al amiezii”.


marți, 17 noiembrie 2015

Cioloș în chiloți

Nici nu s-a instalat la palatul Victoria și Dacian Cioloș, așa zisul tehnocrat care o sa scoată țara din mâinile politicienilor mafioți a dat cu bâta-n baltă mai rău decât mi-am putut închipui. Ce-a făcut el este mai mult decât strigător la cer în condițiile în care ne-a promis că va veni cu un guvern de tehnocrați apolitici. Prin acțiunea lui din noaptea de 16 - 17 noiembrie, premierul lui Iohannis ne-a demonstrat că nu el va conduce guvernul, ci Antena 3.



duminică, 15 noiembrie 2015

Omul bolnav și omul pe moarte

De câte ori gândul mă poartă la pieile-roşii, de atâtea ori îmi amintesc, fără să vreau, de Turcia. Oricât de ciudat, faptul are o justificare. Deşi indianul şi turcul au foarte puţine trăsături comune, totuşi există ceva care îi aseamănă: într-un grad mai mare sau mai mic, socotelile cu ei au fost încheiate. Despre turc nu se discută altfel decât ca despre "omul bolnav", în timp ce indianul — aşa susţin toţi cei care cunosc situaţia — e "pe moarte".


Pișatul ca revanșă

Scrie un băiat pe Facebook așa: „dragii mei prieteni, cunostinte si colegi, care va stiti ca aveti vreo legatura de orice fel cu mine, dati-va la o parte si feriti-va, va rog, pentru ca urmeaza sa ma pis pe toti cei care isi pun steaguri la profil si de asemenea, sa ma pis si pe cei care ii arata cu degetul pe cei care isi pun steaguri la profil, aratand cat sunt ei de speciali. eu va urez o seara frumoasa de sambata si va invit pe toti sa nu mai fiti oi in turma ca o sa va doara rau mai tarziu. pup dulce!


marți, 10 noiembrie 2015

Moartea dreaptă a celor de la Colectiv

Se folosește până la sastisire, în ultima vreme, expresia „moartea nedreaptă a celor din clubul Colectiv”. Mă întreb în ce sens este ea folosită. Pentru că dreptatea poate fi de două feluri: lumească sau divină. Sensul de dicționar al dreptății este „a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine”. Dar de unde știm noi ce i se cuvine fiecăruia? Din legi.


marți, 3 noiembrie 2015

Halloween la Colectiv

Tragedia de la clubul Colectiv îmi dă nefericitul prilej de a constata odată mai mult că suntem un popor de primitivi. Oricât ne-am da rotunzi prin bloguri, in ziare și pe la dezbaterile televizate, in perioadele in care nu se intamplă nimic. Pentru că de indata ce are loc o tragedie cum a fost cea de vineri, mare parte dintre noi redevenim niste țărani necultivați, plini de superstiții, cu o gândire de tip magic, caracteristică oamenilor fără educație.


sâmbătă, 24 octombrie 2015

Locuri de vizitat

Imagini din locurile pe unde umbla Maria impreuna cu prietenele ei: azi, niste catacombe de prin Hanovra



vineri, 16 octombrie 2015

Spovedanie (II)


Cândva am să povestesc istoria vieţii mele - şi înduioşătoare, şi plină de învăţăminte - din aceşti zece ani ai tinereţii mele. Cred că mulţi au trecut prin aceleaşi lucruri. Îmi doream din tot sufletul să fiu bun; dar eram tânăr, aveam pasiuni, iar în căutarea binelui eram cu desăvârşire singur. 


Sfintele moaște

Exista o abundenta de postari pe Facebook in care sunt terfeliti, batjocoriti, acuzati de prostie si inapoiere, credinciosii care se duc sa pupe moastele unor sfinti in ziua praznuirii lor. Am vazut fel de fel de opinii de acest gen, unele insotite de poze, am vazut clipuri insotite de comentarii in opinia mea jignitoare, am vazut inclusiv articole docte despre inadecvarea credinciosilor la realitatea secolului XXI. Ceea ce ma nedumereste profund este asezarea unor traitori ai secolulului XXI in pozitia de judecatori ai semenilor lor.


Deșertul tătarilor (II)

Întunericul îl învălui când se afla încă pe drum. Valea se îngustase, iar Fortăreața dispăruse după munții amenințători. Nu se zărea nicio lumină, nu se auzeau nici măcar glasuri de păsări de noapte, ci doar din când în când câte un susur de ape îndepărtate.
Încercă să strige, dar ecoul îi întoarse glasul cu un timbru ostil. Legă calul de un ciot de copac din marginea drumeagului, unde ar fi putut găsi ceva iarbă. Se așeză jos, rezemându-se de un povârniș, și, în timp ce aștepta să-l cuprindă somnul, se gândea la drumul care-i mai rămânea de străbătut, la cei pe care avea să-i găsească la Fortăreață, la viitoarea lui viață, fără să întrevadă însă niciun motiv de bucurie. Calul bătea la răstimpuri cu copita în pământ, cu un zgomot supărător și straniu.


Cam multe poezii




marți, 13 octombrie 2015

Spovedanie (I)

   Am fost botezat şi educat în credinţa creştină pravoslavnică. M-au învăţat-o încă din copilărie şi de-a lungul întregii mele adolescenţe şi tinereţi. Când însă, la 18 ani, am părăsit anul doi al universităţii, nu mai credeam în nimic din cele ce mă învăţaseră.


luni, 12 octombrie 2015

Deșertul tătarilor (I)

Numit ofițer, Giovanni Drogo părăsi într-o dimineață de septembrie orașul, pentru a pleca spre Fortăreața Bastiani – prima sa garnizoană.
Nici nu se luminase încă bine de ziuă când se trezi din somn și-și îmbrăcă pentru prima oară uniforma de locotenent.


duminică, 11 octombrie 2015

Revizia tehnica anuala

O sa dau un exemplu de contraventie care este pedepsita in mod nediferentiat, pe baza unor legi care ar fi putut fi intocmite cu mai multa preocupare pentru cei care le intra sub incidenta. E vorba de fapta celui care circula pe drumurile publice cu un autovehicul a carui revizie tehnica anuala obligatorie a expirat. Daca este prins de politia rutiera, acesta primeste o amenda fixa si talonul masinii este retinut. 


vineri, 9 octombrie 2015

A trai si a iubi

Am atârnat recent pe wall-ul meu o vorbuliță spusă de Camus, care sună astfel: „Există cei care sunt făcuţi să iubească şi cei care sunt făcuţi să trăiască.” Desigur, mai există și cei care nu iubesc și nici nu trăiesc, dar pe ei nu trebuie să-i punem la socoteală, cum nici Camus nu a făcut-o.
O prietenă a postat un comment: „Poate... Un filozof transcende până la esențe; dar ce înseamnă la el ''a iubi'', ''a trăi'', de nu se intersectează?” O întrebare la care nu se poate oferi un răspuns ca în manualul de algebră. El este foarte nuanțat și depinde într-o mare măsură de percepția cititorului. Nu am pretenția că știu exact ce a vrut să spună Camus, dar în principiu e vorba de o afirmație pe care aș fi formulat-o și eu dacă aș fi avut inspirație. 


marți, 6 octombrie 2015

Nostalgia


Am dat peste o poza din vremea cand eram intr-a opta. Poza de grup, cu toti colegii mei. Pe verso, fiecare a scris cate ceva sau doar si-a pus semnatura. De aici deduc ca fiecare a primit cate o poza si asta inseamna ca trebuie sa mai existe unii care au pastrat-o. M-as bucura mult sa o aiba cineva si sa o scaneze, pentru ca a mea, dupa cum se vede, s-a cam rupt.
In mijlocul grupului, regretata noastra diriginta, doamna Gorănescu.
 



vineri, 2 octombrie 2015

O eroare imensa privind prietenia

Am scris de mai multe ori aici, de-a lungul vremii, despre paradisul pierdut al copilariei si despre imaginea lui, pe care omul ar trebui sa o pastreze intacta. Spre exemplu, fericirea ti se parea, candva, a fi posibilitatea de a te duce intr-o anumita poiana in care te jucai cu prietenii. Gandindu-te la ea, simti un anume gen de liniste si iti spui in sinea ta: cand o sa fiu coplesit de toate necazurile lumii, o sa ma intorc acolo si toate vor fi ca inainte. Nu te gandesti nicio secunda ca poate poiana aia nici nu mai exista, fiind transformata in teren de fotbal sau in curte a unei fabrici. Nu te intrebi: "chiar daca as regasi-o, cum as putea sa-mi rezolv problemele doar mergand acolo?" O tii ascunsa in inima si te gandesti ca ea iti poate fi salvare, la o adica. 


luni, 28 septembrie 2015

Cazul gării din Sibiu - o generalizare

Andrei Pleșu, zis si Căpcăunul Cumsecade, a dat o raită prin Sibiu, mânat de nostalgia vremurilor în care pe-acolo trecea în drum spre Păltiniș, unde se întâlnea cu Constantin Noica. Iată câteva impresii postate de el pe situl adevărul.ro, sub titlul „O gară europeană”.


joi, 24 septembrie 2015

Somnoroase păsărele

Am găsit cărțulia asta într-un scrin din casa unei bătrâne. Cred că mulți au primit-o cadou, în copilărie, de la părinți sau bunici. Mie mi-a adus aminte de o altă ediție, de prin anii 60, pe care mi-a cumpărat-o mama și cu ajutorul căreia am învățat să citesc.
Dacă ar avea-o cineva și mi-ar trimite-o scanată, i-aș rămâne recunoscător, ba chiar i-aș oferi la schimb una din cărțile mele de poezii




marți, 22 septembrie 2015

Despre competență și profesionalism - în imagini

Acum vreo 15 ani, la Sinaia a apărut importantul doctor T, originar din Buşteni, dar care locuia în Franţa. Acest domn era un democrat pursânge, un apostol al capitalismului şi un înverşunat adversar al comunismului. Deţinea documente care dovedeau că înaintaşii lui avuseseră în proprietate, pe lângă diverse case şi căsuţe, clădirea în care funcţiona, la acea vreme, restaurantul Vănătorul din cartierul Cumpătu. Pe baza lor, doctorul T obţinuse o sentinţă de retrocedare şi se prezentase la Sinaia pentru punerea ei în executare.


miercuri, 16 septembrie 2015

Afara din lista de prieteni!

Am, ca tot romanul, cont pe Facebook. Postez aproape zilnic cate ceva acolo. In cei cativa ani de cand tot scriu, mi-am facut cateva sute de prieteni - in acceptiunea pe care o da Facebook acestei notiuni. Unii dintre ei imi sunt prieteni si in lumea reala. Pe altii nu-i cunosc neam. Am, insa, o teorie: daca cineva imi cere prietenia online, inseamna ca impartaseste cu mine anumite valori. Asa fac si eu - cer prietenia unor oameni care mi se pare ca au ceva comun cu mine. Nu i-as cere prietenia cuiva care posteaza cu precadere cadavre de animale, sa zicem.


sâmbătă, 12 septembrie 2015

Tovarășul Fănică

În 1927 am publicat în „Cugetul liber” câteva capitole dintr-o lucrare în care aş fi vrut să înfăţişez viaţa şi zbuciumul mişcării muncitoreşti din România. Încercarea n-a izbutit, dar o parte din material a servit pentru câteva schiţe. După primetle două capitole din „Omul de mâine", Fănică Stoenescu mi-a spus cu o clipire din ochi:
 — Mi se pare că m-ai băgat în roman, tov. Pas.
    — Ce te face să crezi ?
    — Ei, chestia cu tovarăşul Mitică... Pe mine m-ai descris.



vineri, 14 august 2015

Filosofie de doi bani pe Facebook

Circulă pe FB, adunând zeci de mii de likes, o filosofare de doi bani cu următorul text: "Don't waste one more moment of your beautiful life, worrying about what was or what might be". Cu alte cuvinte, nu-ți mai bate capul cu ceea ce a fost sau cu ceea ce ar putea să se întâmple. Dacă o faci, înseamnă că irosești clipele neprețuite ale minunatei tale vieți.


duminică, 9 august 2015

Miel

Pe vremea aia încă mai înţelegeam
limba animalelor - aşa se face că am aflat
de la o mierlă despre cascada ascunsă între
stâncile cele înalte, unde poţi bea apă vie
şi asta te va face nemuritor.
Să fi avut 12 ani când am plecat la drum...


sâmbătă, 8 august 2015

Grăunțele pentru câini salvează vieți

A doua zi dupa ce am coborat din canion, m-am trezit de dimineata si m-am apucat sa-mi strang lucrurile risipite prin casa lui Gogol. Le-am pus pe toate langa usa, apoi am iesit pe terasa, cu cafeaua. Si cum stateam eu asa, savurand tot ce se putea savura, numai ce-l vad pe Ares, cainele curtii, jucandu-se cu ceva care initial mi s-a parut a fi o bucata de cauciuc din cel pe care-l foloseam in copilarie pentru confectionat prastii. Il arunca, il prindea, il scutura, ce mai, o joaca necurmata. M-am apropiat si, ce sa vezi: era un pui de veverita. Am scos repede niste graunte de caini si le-am pus langa scari, Ares s-a repezit sa le infulece, iar eu am apucat puiul de coada si l-am dus pe balustrada terasei.


sâmbătă, 1 august 2015

O coborâre din canion

Carevesăzică, acum exact o săptămână, am mers împreună cu mai multă lume la canionul Şapte Scări. Nu mai fusesem până atunci şi eram foarte curios să văd peisajele. Eram în total 6: Gogol, Dana, fratele Danei, soţia lui, fata lor - Eliza şi cu mine. O excursie banală, care însă avea să se transforme într-o aventură de neuitat.


miercuri, 22 iulie 2015

Violatorii din Vaslui

Subiectul lunii în presa românească este "Violul vasluian". Ştie toată lumea ce s-a întâmplat:  şapte tineri din comuna vasluiană Văleni au violat o tânără, pe un câmp, timp de mai multe ore, obligând-o la diverse perversiuni sexuale şi stropind-o cu ţuică atunci când i se făcea rău. După aia au dus-o acasă şi i-au cerut să-şi ţină gura. Tânăra nu şi-a ţinut-o, a reclamat violul şi totul a ajuns în presă. Cei şapte tineri au fost reţinuţi, dar o instanţa a decis judecarea lor în stare de libertate.


sâmbătă, 18 iulie 2015

Tu, la fereastră

Uneori ajungeai după mine
şi atunci mă desfătam privindu-ţi paşii,
balansul mâinilor
şi forma sânilor sub bluza înflorată.
Mă închipuiam întinzându-mă în calea ta,
iar tu îţi înfigeai tocurile roşii,
unul după altul,
în chakrele mele deschise.



miercuri, 15 iulie 2015

Dovada nevinovatiei lui Dan Voiculescu, zis Varanul

Am un prieten, fost coleg de scoala, care ii iubeste pe liberali, fara insa a fi membru PNL. Omul a fost cucerit de personalitatea lui Crin Antonescu si astazi continua sa il perceapa ca un reper al politicii romanesti. De la Crin a aflat ca Basescu este sursa tuturor relelor, lucru pe care continua sa-l creada si acum. Asa incat daca te afli in preajma lui, este suficient sa rostesti numele "dictatorului", pentru a obtine o serie de invective si argumentatii de toata jena, preluate, desigur, din recuzita lui Ciuvica, a lui Gadea etc.


marți, 16 iunie 2015

Vindecari si invieri

Ma gandesc la spusele lui Cristos: "cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face" (Ioan, 14:12). Mi se pare foarte interesant de analizat aceasta afirmatie. Pentru ca multi spun ca sunt plini de credinta in Cristos, dar nu fac nimic din lucrarile lui. Let's go!
Iata, pentru inceput, lista minunilor savarsite de Cristos, asa cum se gaseste pe Wikipedia:



sâmbătă, 13 iunie 2015

Privirea condorului

Genunchii îi avea cam mari şi butucănoşi...

stătea singură într-un colţ, cu o cafea,

pe toţi ignorându-ne, urâţi sau preafrumoşi,

absorbită în gânduri de altundeva.

 



luni, 8 iunie 2015

Un dinozaur - Ion Cristoiu

Ion Cristoiu este un comentator de politica interna pe care il suspectez a fi in slujba unor anumite forte care nu actioneaza la lumina. Cu toate ca el se pretinde independent - de capul lui adica, de la o vreme face o galagie infernala pe tema arestarilor in randul politicienilor, atacand tintit varful de lance al luptei cu mafia politica - Laura Kovesi, galagie care, in opinia mea, este comandata. 


sâmbătă, 6 iunie 2015

Diaspora

Cum ii recunosti pe indoctrinatii Antenei3? Exista o metoda infailibila. Deschide o discutie despre Diaspora si imediat ii vei auzi blestemand. Pentru ei exista un singur adevar: orice bun roman trebuie sa stea in tara si sa sufere privatiuni. Orice roman care pleaca este un tradator de tara, un ticalos, unul care scuipa mana care l-a hranit etc.


vineri, 5 iunie 2015

Inţelepciunea singurătăţii

S-au scurs câţiva ani de când, într-o noapte, mergeam cu maşina pe un drum de pădure, în dreapta mea aflându-se o persoană dragă mie, pe ale cărei păreri puneam foarte mult preţ. Eram într-o perioadă de mari frământari sufleteşti. Un întreg capitol al vieţii mele urma să ia sfârşit. Păşeam cu încredere într-un viitor pe care mi-l doream a fi cel bun. Aproape fără încetare mintea mea era preocupată de evaluarea trecutului. Descopeream mereu cât de multe greşeli făcusem, cât de păcătos eram în ordinea creştină, uneori chiar fapte pe care le considerasem bune mi se arătau într-o nouă lumină, tulbure.



666

Când pleci din locul A pentru a ajunge în locul B

dinainte propus, sau în locul C la care nu te-ai

gândit, adică un loc oarecare, întâmplător, dar

despre care ştii foarte bine că există, altfel nu

s-ar mai putea ajunge nicăieri niciodată nicicum,

trebuie să ai un motiv puternic cu adevărat.



miercuri, 3 iunie 2015

Facerea de bine

M-am intalnit de multe ori in viata cu o un tip de reactie rasturnata care nu stiu de unde vine, din ce adancuri ale psihicului omenesc. Stau de vorba cu o persoana si, la un moment dat, spune un cuvant caruia ii atribuie un sens gresit. Spre exemplu zice "fortuit", crezand ca inseamna "fortat", cand el inseamna "intamplator". Ii atrag atentia si rezultatul e ca se supara pe mine.


duminică, 31 mai 2015

Presa romaneasca - o rusine

Iata ce scria ziarul Curentul in 17 martie 2010.
Intrebare: poti sa mai dai un ban pe responsabilitatea si credibilitatea presei din Romania?



sâmbătă, 30 mai 2015

Giulia

Era pe vremea când femeile ştiau să se transforme în îngeri
iar bărbaţii, cu ajutorul lor, puteau să se nască a doua oară.
Îmi făceam veacul prin Mantova, căutând urmele lui Virgiliu
şi încercând să redau luminii comori îngropate în câmpia lombardă



Puterile numerelor de la 10 la 20

Numărul 10
Dacă, de câte ori vezi un păianjen pe un perete, baţi un cui de 10 centimetri în locul în care l-ai văzut şi te opreşti după ce ai bătut 10 cuie, peste exact 10 ani casa se va surpa.

Numărul 11
Cine ascultă de 11 ori pe zi, timp de 11 ani, “Gavotte en rondeau” de J.S. Bach, va putea înţelege ce-şi vorbesc păsările.



Patima pentru "pufosenii" - boala fara leac

Am trait s-o vad si pe asta: persoane care iubesc cainii pana dincolo de limita normalului, exprima liber pe Facebook opinia ca domnul si doamna Anghel - adica parintii copilului sfasiat de caini intr-un parc bucurestean - ar trebui bagati la puscarie pentru instigare la ura, crima si masacru national. 
De ce adica ar trebui sa pateasca oamenii aia asa ceva? Pentru ca dupa ce si-au ingropat copilul, s-au luptat din rasputeri ca situatia cainilor vagabonzi sa fie reglementata in Romania, exact cum este in Germania. Ori asta presupune ca animalele trebuie sa fie stranse, duse in locuri speciale si acolo, daca nu le revendica nimeni, omorate. Asadar, in mintea unor iubitori patologici de caini, familia Anghel trebuie sa infunde puscaria si nu oricum, ci pentru acuzatii comparabile cu cele care le-au fost aduse nazistilor. 


vineri, 29 mai 2015

Credo

Un copil aleargă.

Are energie, spune o doamnă corpolentă aşezată pe bancă.

Ehe, cum mai alergam şi eu, răspunde bătrânul de lângă ea.

Of, oameni buni, vă mai amintiţi ce era în sufletul vostru când alergaţi la rându-vă? Mai ştiţi să trăiţi acel sentiment?



marți, 26 mai 2015

Adriana Saftoiu - manipularea prostovanilor

De cate ori am vazut-o prin studiourile televiziunilor, Adriana Saftoiu mi s-a parut o femeie falsa. Nu sunt eu grozav de inzestrat la capitolul "fler", insa in cazul celei pe care am poreclit-o, inca din vremea cand era purtatorul de cuvant al primarului Basescu, "Scolopendra mieroasa", am stiut foarte clar cu cine am de-a face. 



joi, 21 mai 2015

Constantin și Elena la Formula 1

Azi se prăznuiesc, după cum scrie prin bucoavne, „Sfinţii Împăraţi, întocmai cu Apostolii, Constantin şi mama sa Elena”. M-am dus la Sinaxar, să citesc câte ceva despre vieţile acestor sfinţi împăraţi şi m-am luat cu mâinile de cap. Un asemenea text, folosind o asemenea limbă, nu mai are nimic de-a face cu exprimarea din zilele noastre. Limba a evoluat. Numai textele bisericeşti au rămas pe loc de zici, citindu-le, că eşti pe vremea lui Ienăchiţă Văcărescu. Priviţi numai ce ni se spune  despre cei doi şi, mai ales, cum ni se spune.


Morgan Freeman

Din cate am constatat, multa lume il apreciaza pe Morgan Freeman. Un mare actor etc. Eu nu am vazut toate filmele lui, m-am limitat la cateva mai celebre, ca sa zic asa. Unii se uita la toate filmele cate unui actor si dupa ce le vad pana la ultimul, le iau de la inceput. Pe ei nu-i prea intereseaza filmul in sine, ci actorul. Nu-i cazul meu. Asa ca n-am fost interesat in mod special de Freeman, dar fara sa vreau mi-a sarit in ochi un amanunt: omul are intotdeauna aceeasi expresie si isi interpreteaza rolurile cam in aceeasi maniera.


joi, 14 mai 2015

Arta insingurarii

La liber pentru o perioada limitata de timp, Primul meu volum de poezii
Cine doreste cartea fizica, insotita de o dedicatie, o poate comanda pe blog.



sâmbătă, 9 mai 2015

Aripa mov

Azi am murit frumos. Tiii, Doamne,

de când n-am mai fost aşa de mulţumit!

De obicei mor banal, cu mediocritate

dar azi...oh, cât de mult, cât de mult am fost fericit!



Despre sinucidere si lipsa unui sens (29)

Frica, aşadar, este cea care te poate determina să renunţi la sinucidere. Condiţia este să fii un om care se îndoieşte. Dacă eşti credincios, nu îţi pui problema sinuciderii. Indiferent cât de mari sunt durerile tale, vei alege să trăieşti, cu gândul la răsplata divină, care se constituie într-un sens foarte puternic al existenţei tale pământeşti. Dacă nu eşti credincios, însă ai dubii şi temeri, iarăşi nu te vei sinucide, dintr-un calcul de tip pascalian. Prin urmare, condiţia necesară ca să te sinucizi din pricina lipsei oricărui sens al oricărui fapt de existenţă şi al existenţei  în sine, este să fii un ateu desăvârşit, care nu are niciun fel de îndoială că Dumnezeu, Cristos, raiul, iadul etc. sunt nişte legende din aceeaşi categorie cu legendele vechilor greci despre zeii locuind în Olimp.


marți, 28 aprilie 2015

Nerusinata misculatie cu TVA-ul la alimente

Guvernul a decis ca TVA la alimente se micsoreaza la 9 procente, incepand cu 1 iunie. Ce-ar trebui sa insemne asta? Simplu, alimente mai ieftine. Sa zicem ca o halca de carne costa la raft 14 lei plus TVA. Asta insemna ca la cassa cumparatorul plateste 17.36 lei. Dupa scaderea TVA, romanul ar trebui sa plateasca pe aceeasi halca numai 15.26 lei, deci ar economisi 2.1 lei. Fiind vorba de TOATE produsele alimentare, economia ar fi semnificativa raportata la intregul cos de cumparaturi.


O poezie pentru cizmari

TANCUL LUI LAGARDÈRE

Era un sculer-matriţer

pe care-l strigau Lagardère.

Pasiune avea pentru-un tanc

pe care-l ţinea în bocanc. 




duminică, 26 aprilie 2015

Votul obligatoriu

A fost adoptata tacit, in Senat, legea care introduce votul obligatoriu la locale, parlamentare si prezidentiale. Nu stiu daca si la referendumuri. Cine nu voteaza, primeste amenda de 1000 de lei. Dupa stiinta mea, vot obligatoriu mai exista doar in Grecia, Belgia, Cipru si Luxemburg, dar n-am idee ce sanctiuni primesc cetatenii acestor tari daca nu voteaza. Fapt este ca de exemplu in Grecia, la alegerile dinaintea celor care l-au scot in fata pe extremistul Tzipras, doar 52% din greci au mers sa voteze. Asta pare sa indice ca sanctiunea nu e de natura sa sperie pe cineva.


joi, 23 aprilie 2015

O femeie de succes

Am zis ca nu mai scriu despre politicieni si m-am tinut de cuvant. N-am mai scris, dar nu mi se pare ca ma simt mai bine. Aflu in fiecare zi lucruri revoltatoare despre vechii si noii oameni ai partidelor si, exact ca si inainte, ma umplu uneori de scarba, alteori de revolta. Dar asta nu inseamna ca o sa ma apuc iarasi sa scriu despre ei.


marți, 21 aprilie 2015

Despre sinucidere si lipsa unui sens (28)

O problemă specială apare în cazul în care persoana care a descoperit lipsa oricărui sens are dubii în ceea ce priveşte existenţa lui Dumnezeu. Există mulţi oameni care, raţional, sunt înclinaţi să creadă că Dumnezeu este o simplă legendă, dar cu toate astea sunt cuprinşi de îndoieli când vine vorba despre sinucidere. “Dar dacă este adevărat? Dacă totuşi, în ciuda oricărei logici, raiul şi iadul există şi eu voi merge să-l cunosc pe cel din urmă?” Aceşti oameni ar putea alege să renunţe la sinucidere, pe motiv că este mai prudent. Incă Pascal spunea, pe la 1660, că dacă Dumnezeu nu există şi ai crezut în el, nu ai pierdut nimic, dar dacă există şi nu ai crezut, ai pierdut totul. Aşa încât, dacă ai până şi cea mai mică temere că există iadul, vei renunţa la sinucidere şi vei continua să trăieşti o viaţă de chin, cu conştiinţa faptului că nu există niciun sens, dar cu teama că după moarte ar putea urma pedeapsa veşnică. Mai mult, Cristos a spus că ne va judeca în ceea ce ne va găsi. Acesta poate fi un argument foarte serios pentru o persoană care are dubii. Cel mai probabil, ea va alege să renunţe la sinucidere, sperând că la ipotetica judecată, martiriul de a trăi vătămat, cu conştiinţa lipsei oricărui sens, îl va trimite direct in rai.

P29


După mine!