Tu, la fereastră

Uneori ajungeai după mine

şi atunci mă desfătam privindu-ţi paşii,

balansul mâinilor

şi forma sânilor sub bluza înflorată.

Mă închipuiam întinzându-mă în calea ta,

iar tu îţi înfigeai tocurile roşii,

unul după altul,

în chakrele mele deschise.

De cele mai multe ori, însă,

te găseam la fereastră, fumând,

cu spatele la noi, cei neştiutori,

contemplând înălţimile cotropite de brazi,

căutând printre ei siluetele furişate ale urşilor

şi ale duhurilor păzitoare de comori.

Îţi priveam arcuirea şoldurilor,

puful înfiorat de răcoarea dimineţii al umerilor, 

mă surprindeam mângâindu-ţi gleznele cu privirea,

iscusit şi pervers ca în visele mele nebuneşti

şi atunci toate coridoarele se umpleau de sunetul lirei,

cenuşiul cancelariei se transforma în picior de curcubeu,

iar dinspre munte coborau miresme

de bujori sălbatici şi de zmeură
nepârguită.