vineri, 16 octombrie 2015

În apărarea „pupătorilor de cadavre”

Există o abundență de postări pe Facebook în care sunt terfeliți, batjocoriți, acuzați de prostie și înapoiere, credincioșii care se duc să pupe moaștele unor sfinți în ziua prăznuirii lor. Am văzut fel de fel de opinii de acest gen, unele însoțite de poze, am văzut clipuri însoțite de comentarii în opinia mea jignitoare, am văzut inclusiv articole docte despre inadecvarea credincioșilor la realitatea secolului XXI. Ceea ce mă nedumereste profund este așezarea unor trăitori ai secolulului XXI în poziția de judecători ai semenilor lor.
Contemporanii noștri europeni care batjocoresc valorile credincioșilor închinători la moaște ar trebui ca pe lângă trufia de a pretinde că știu care este adevărul, să fi înțeles că libertatea conștiinței nu este o vorbă goală. Ea face obiectul unor articole din constituțiile tuturor statelor europene. În România,  Art.29 prevede limpede:
(1) Libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o formă. Nimeni nu poate fi constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă, contrare convingerilor sale.
(2) Libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.
Prin urmare, credincioșii care pupă moaștele sfinților fac acest lucru exercitându-și un drept constituțional. Ei nu încalcă drepturile nimănui și nu aduc atingere libertății conștiinței celorlalți. Cu toate astea, destui dintre români se grăbesc să îi batjocorească pe semenii lor care cred că atingerea moaștelor le poate fi de folos. Oare în felul acesta nu încalcă ei Constituția? Este o întrebare la care ar trebui să răspundă juriștii. Câtă vreme se spune, în legea fundamentală, că libertatea conștiinței „trebuie să se manifeste în spirit de toleranță și respect reciproc” iar eu public texte batjocoritoare la adresa celor care își exercită dreptul la libertatea conștiinței, nu cumva comit o încălcare a legii?
Cei care îi jignesc pe credincioși, asemuindu-i cu animalele ghidate de spiritul de turmă și acuzându-i de prostie, lipsă de educație etc, invocă și ei Constituția, mai precis Art.33, unde se spune așa: „Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.” Ei au, așadar dreptul să își exprime opiniile, una dintre acestea fiind că românii care pupă moaște sunt sclavi ai BOR, îndobitociți, sfintele moaște sunt oase putrede etc.
Dar același articol din Constituție, la paragraful (6), spune că „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.” Oare credinciosului care pupă moaștele unui sfânt și este numit, din cauza asta, „pupător de cadavre”, nu îi este afectat dreptul la demnitate și propria imagine?
De ce oare nu este reglementată această chestiune la fel cum a fost reglementată chestiunea discriminării homosexualilor? De ce se vorbește numai și numai despre toleranță pentru minoritățile sexuale dar nu și despre toleranță religioasă? De ce se cheltuiesc în România sume colosale pentru construirea de biserici și catedrale și, în același timp, credincioșii sunt lăsați la cheremul oricui pentru a fi batjocoriți și terfeliți?
Nu pretind că știu de ce se întâmplă toate astea. Cred însă că ar fi momentul unui proiect de lege prin care „turma credincioșilor” să fie efectiv apărată de atacurile primitive ale „turmei antropoizilor evoluați”.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!