Interzicerea fumatului

Dau, pe site-ul ziarului Adevărul, peste un articol scris de un anume Doru Pop - profesor universitar. Articolul se intitulează „Fumatul, fascismul și fantezia libertății” și reprezintă, în opinia mea, un exercițiu de gălăgie de dragul gălăgiei, plin de argumente subțiri, susținute prin comparații nepotrivite sau exagerate.

Din primul paragraf, autorul stabilește caracterul fascist al legii care interzice fumatul în toate spațiile publice închise: „Noua legislaţie anti-fumat, importată pe plaiurile mioritice după ce a fost testată în alte părţi, are un puternic iz fascist. Dincolo de utilitatea ei aparentă, efectele secundare ale legii sunt la fel de nocive. Este vorba despre o mentalitate care acceptă impunerea unor legi cu anasâna, numai de dragul unui ipotetic bine comun.”

Fascismul, după cum se știe, este doctrina lui Mussolini, caracterizată prin „naționalism extremist, misticism, violență, cultul forței, intoleranță față de alte partide, promovarea rasismului etc” (DEX). În opinia domnului Doru Pop, interzicerea fumatului în spațiile publice închise are legătură cu violența, cultul forței și intoleranța. Pentru a susține această enormitate, domnia-sa insinuează că legea a fost impusă în mod silnic și că binele comun, cel vizat de lege, nu este decât un fel de himeră.

Dar ce înseamnă că o lege este impusă? Eu știu că legile sunt votate, nu impuse. Domnul Pop pare a nu înțelege mecanismul fundamental al democrației: votul liber exprimat. Sau, poate, consideră că parlamentarilor care au votat pentru adoptarea legii li s-a impus acest lucru. Să ne spună domnul Pop cine și prin ce metode a reușit să înfrângă voința aleșilor, obligându-i să treacă legea.

Cât despre faptul că domnul profesor consideră că interzicerea fumatului în spațiile publice închise are o utilitate „aparentă”, aici ar fi nevoie de explicații serioase. De ce este doar aparent util faptul că eu pot merge, împreună cu copilul meu, într-o cofetărie unde nu se fumează? Și de ce este doar aparent util faptul că pot merge împreună cu un prieten nefumător, ca și mine, într-un pub și acolo nu suntem obligați să stăm într-un nor de fum? Iată ce scrie Doru Pop: „Din când în când îmi face plăcere să îmi aprind un trabuc sau o pipă cu tutun aromat şi să savurez momentul. Îmi place să fiu liber să fac ce vreau, chiar şi să îmi fac rău, dacă aşa vreau eu.” S-ar părea că pe acest domn îl interesează mult prea puțin părerile celorlalți, dreptul lor de a nu fi obligați să suporte viciul sau, mă rog, tabietul la care nu dorește să renunțe domnia-sa. Tot ce contează e că dumnealui îi place să fumeze și nu i se pare de ajuns că o poate face în spații deschise, ori acasă, așa încât cei care-l privează de respectiva plăcere sunt, fără nicio îndoială, fasciști. Inclusiv cei cărora trabucul le face rău. Domnul profesor universitar dorește să fie lăsat să-și facă rău, chiar dacă asta presupune același rău făcut celorlalți.

Mai descoperă Doru Pop că legea anti-fumat este, în realitate, expresia unei atitudini anti-fumători. „Ideea segregării unui grup care are comportamente considerate „indezirabile” social este în sine primejdioasă.” Ce poate să însemne asta? O viclenie de doi bani. Pentru că nu e vorba de comportamente „indezirabile”, ci de comportamente care fac rău și încalcă drepturi ale celorlalți. Ori exact asta se face că nu pricepe Doru Pop. El se întreabă retoric: „Cum ar fi ca de mâine parlamentarii dâmboviţeni să dea mai multe legi (...) prin care să ne convingă să mâncăm parizer şi crenvurşti numai în spaţii special amenajate.” Domnule profesor universitar, comparația pe care o faceți este de-a dreptul ridicolă. Ce-are mâncatul parizerului cu fumatul? Îi intoxică pe ceilalți? Le produce vreun inconvenient? 

În cuprinsul articolului său, domnul Doru Pop face o precizare: „Încă o dată, nu susţin fumatul excesiv în spaţiile comune şi în locurile în care oamenii care nu fumează sunt obligaţi să stea, datorită profesiei sau a activităţilor curente.”  Atenție, e vorba despre fumatul „excesiv”. Dar ce înseamnă oare excesiv? A descoperit domnul Pop granița dintre excesiv și moderat? Și cum se poate pune în practică o asemenea idee - de a interzice fumatul excesiv? Este de tot hazul. Fără să realizeze ce face, domnul Doru Pop se pune el însuși în situația celor care vor sa ostracizeze un grup etc. Pentru că domnia-sa ar dori să le impună celorlalți să nu mai fumeze excesiv. Însă un mare fumător ar putea fi oripilat de o asemenea impunere și l-ar putea acuza pe domnul Pop, folosindu-i raționamentele, de fascism.