Zilele astea se fac auzite tot felul de
voci care se declară pro-Sevil Shhaideh, persoana propusă de Liviu Dragnea
pentru funcția de premier al României. Aceste voci se declară mulțumite, ba
chiar fericite pentru alegerea respectivă și chiar își explică starea de
spirit, aducând și argumente. Doar că acele argumente sunt pur și simplu
năucitoare prin, hai să zicem, naivitatea lor. Pentru că ele nu fac niciun fel
de referire la calitățile necesare cuiva pentru a fi un bun prim-ministru, ci au
în vedere cu totul alte criterii. O să dau câteva exemple și apoi o să încerc
să comentez.
Cel mai des am întâlnit un argument care
sună așa: „este de nerefuzat de către Iohannis”. Cu alte cuvinte, Sevil Shhaideh
nu are dosare penale, nu a fost condamnată, așa că președintele, care a
declarat că nu va desemna un premier corupt, va fi nevoit s-o accepte. Dacă
ăsta ar fi un criteriu, extrem de mulți români ar putea deveni prim miniștri,
singura condiție pentru asta fiind ca partidul care a câștigat alegerile să-i
propună.
Un alt argument este următorul:
„propunerea este constituțională”. Asta înseamnă că niciun articol din
Constituția României nu este încălcat prin desemnarea doamnei Sevil Shhaideh.
Adică nici nu e nevoie de mai mult pentru a propune pe cineva prim ministru.
Putem propune, de exemplu, un pictor renumit, un învățător, un om al străzii, o
prostituată de lux etc. Câtă vreme e constituțional, de ce nu am face-o?
Alt argument: este musulmană și asta arată
că încurajăm multiculturalismul, suntem progresiști etc. Păi atunci, să ungem
miniștrii pe criterii etnice, nu? Ce importanță are că nu sunt profesioniști,
că fac parte din cercuri suspecte, că au un trecut dubios? Noi suntem corecți
politic din tată-n fiu și salutăm alegerea făcută de domnul Dragnea. Interesant
e că persoanele care aduc astfel de pseudo-argumente sunt exact cele care în
timpul campaniei electorale, susțineau sus și tare că lucrurile merg rău în
România pentru că la butoane sunt oameni pe care-i cheamă Julien, Klaus,
Hellvig, Kovesi etc.
În sfârșit, înduioșătorul argument: e femeie. Poate
că și pe mine m-ar bucura dacă la un ipotetic minister al mamelor ar fi numită
o femeie, despre care aș afla că are copii și este foarte pricepută la economie
și la legi. Faptul că ar fi o femeie acolo ar aduce, poate, un plus de speranță
pentru mamele cu copii din flori, fără venituri etc. Dar în primul și în primul
rând ar conta ce știe ea să facă. Pentru că dacă mi s-ar spune că e vorba de o
doamnă sensibilă, care compune muzică folk despre dragostea de mamă, nu cred că
aș fi prea încântat. Cu toate astea, am întâlnit persoane care exultă pe
facebook: O femeie premier! Extraordinar, fantastic, senzațional! În opinia
mea, e vorba despre feministe. Altminteri nu-mi explic cum te poți bucura
pentru că o femeie a ajuns premier fără să te intereseze nimic altceva despre ea.
A fi femeie nu este un argument în sine pentru a ocupa o funcție. Numirea unei femei
într-o poziție înaltă ar putea fi un motiv de bucurie, de exemplu, în țările
unde femeile sunt discriminate. Dar la noi? Păi am tot avut femei miniștri, de
la Daniela Bartoș până la Raluca Prună. Atunci care ar fi motivul bucuriei?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu