sâmbătă, 10 decembrie 2016

Un discurs electoral

În cartea „Iașii de odinioară” publicată în 1923, de profesorul Rudolf Suțu, găsim transcrierea unui discurs electoral ținut în 1892 de un oarecare Sandu Râșcanu. Cred că merită cu prisosință citit.

Despre Sandu Râşcanu, ieşan ca şi vasluian, oricând îşi amintesc ieşenii, căci a rămas o vorbă celebră după dânsul, pe care o voi povesti-o acum. Junimist de frunte, cu „talentul” vorbei sale, a rostit la o întrunire în sala circului Sidoli, un discurs în anul 1892. Acest discurs a fost cules de o comisiune din gruparea literară din care făceau parte G. Catargi, Canari şi Eugen Ionescu şi publicat într-o broşură.
Cuprinsul discursului este următorul, cu pronunţarea specială a sa:
Domnilor alegători,
- Urcându-mă aici, n-am intenţia de a ține un discurs (aplause). N-am această diprindiri (aplause) şi acu e vremea faptilor (aplause prelungite). Am luat cuvântul pentru a mă apăra în potriva unii infame calomnii. Voci: Bravo, bravo...
- Domnilor! sunt acuzat prin toate mahălălile şi la toate întrunirili că eu, Domnilor, adică aşi fi şef de bandă de bătăuşi şi că sinucid lumia prin Tătăraş (aplause; murmure de desaprobare într-o parte a salei). Eu Domnilor, fac apel la d-voastră, Dom­nilor, ca să spuneţi dacă eu sunt şef de bătăuşi. Auziţi D-lor, că eu aşi îndrăzni să bat pe vreun domn alegător (aprobări unanime), îi vom bate D-lor, dar îi vom bate D-lor nu cu bâta (mare sensaţie), dar îi vom bate (aici oratorul bea apă; mişcare în public) cu voturile D-voastră, pe aceşti (aplause entusiaste şi îndelung repetate acopăr ultimile cuvinte ale oratorului).
- Mă mai acuză că eu D-lor, aşi fi împănat măhălălili cu agenţi. Fac din nou un apel la d-voastră D-lor! Respundeţi d-voastră, D-lor, unde sunt agenţii mei, Domnilor?
Mai multe voci: Sărutăm mânile, Coani Sandule, aici suntem.
(În faţa acestui răspuns, pus la cale de oposiţie, indignarea lui Conu Sandu nu mai cunoştea margini. Cu un gest superb apostrofează pe nesocotiţii între­rupători):
- Tăceţi pezevenchilor (Voci: afară. Preşedin­tele întrunirii invită cu o voce care nu admite re­plică, pe întrerupători să părăsească sala):
- Nu-i credeţi, continuă Conu Sandu, spun min­ciuni D-lor, pi onoarea mea D-lor, să chiorăsc D-lor...
Ajunsese o figură populară şi debutul său în politică a fost resculând sătenii din Vaslui, pe timpul când s-au dat primele apanaje Coroanei.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

După mine!